Criza a slăbit Uniunea Europeană. Dar i-a slăbit și voința și solidaritatea care a făcut din spațiul unic european raiul pe pământ pentru sute de milioane de oameni de pe planetă care nu-l pot atinge cu picioarele lor?
La 61 de ani de când ministrul francez de externe Robert Schuman cerea, într-o declarație, țărilor Europei să pună bazele concrete ale unei federații pe care o considera indispensabilă pentru menținerea păcii (se întâmpla la 9 mai 1950) sunt voci, inclusiv în România, care susțin că solidaritatea europeană s-a diluat, că viitorul ei apare ca tulbure. Oare?
Primii pași concreți spre construcția europeană de astăzi s-au petrecut șapte ani mai târziu după momentul 9 mai 1950, la 25 martie 1957, când a fost semnat Tratatul de la Roma care punea bazele “Comunității cărbunelui și oțelului”. Dar declarația lui Schuman de la 9 mai 1950 este considerată de referință în crearea spațiului comun european, de aceea întreaga Uniune Europeană a sărbătorit ieri, cum o face din 1985 încoace, “Ziua Europei”.
Criza economică din prezent, cea mai severă după Marea Depresiune, a bulversat Uniunea Europeană, construită treaptă cu treaptă de peste 60 de ani: valuri succesive de extindere, spațiul Schengen, moneda unică. Ce mai urmează?
“Criza economică și financiară a slăbit oarecum coeziunea dintre statele membre”, remarca ieri ministrul român de externe Teodor Baconschi la recepția oferită de Reprezentanța Comisiei Europene în România cu ocazia Zilei Europei.
“Coeziunea” față de cine, față de ce? Grecia, veriga slabă a uniunii monetare a fost salvată de UE din “ghiarele” creditorilor, Irlanda are parte de clemență și ajutor, România nu a primit împrumut ieftin doar de la FMI, ci și de la UE și în ciuda dificultăților economice nu renunță la data țintă de aderare la euro, 2015, și a făcut un scandal monstruos că nu a fost primită în spațiul Schengen la termenul convenit, martie 2011. România rămâne, cum spune ministrul Baconschi, “un purtător de euroentuziasm”.
Că nu știe să beneficieze de cele 20 mld. euro, fonduri structurale puse la dispoziție de UE, nu este vina nimănui altcuiva decât a ei. Bogata Germanie sau Olandă au acceptat să-i dea acești bani tocmai în numele solidarității europene.
Sunt în jurul nostru țări care tânjesc să se apropie de spațiul UE. Uitați-vă la Balcani, uitați-vă la Turcia.
Este adevărat, Europa nu trece prin momente ușoare. “Criza economică a deschis în multe dintre statele membre atât opțiuni electorale populiste de extremă dreapta, cât și reflex de repliere pe propria identitate”, remarcă Baconschi.
Da, într-o oarecare măsură, dar așa cum a susținut șeful reprezentanței Comisiei Europene în România Nicolae Idu, chiar dacă se confruntă cu provocări imense, UE rămâne “cel mai mare demers de integrare supranațională și cea mai mare construcție politică și economică din lume”.
Tocmai de aceea UE atrage ca un magnet toate privirile, toate poftele unei lumi care plonjează pe zi ce trece în sărăcie și violență. Pentru că unul dintre cele mai slabe salarii din UE poate însemna pentru oameni din alte colțuri de lume un venit uriaș. Pentru că este greu de crezut că în UE s-ar mai putea întâmpla, dacă nu se produce o catastrofă, ceea ce se întâmplă astăzi în nordul Africii sau în Orient.
În cei 50 de ani de dinaintea semnării Tratatului de la Roma care a pus bazele Uniunii Europene, Europa a traversat două războaie mondiale devastatoare. Ea singură le-a provocat, iar acestea au adus după sine cea mai gravă criză economică din istorie, Marea Depresiune. Trăim o a doua criză ca amploare după Marea Depresiune, dar în pace. Peste 50 de ani de pace și, cu urcușuri și coborâșuri, de creștere necontenită.
Europa a căzut economic la nivelul lui 2007, dar nu a plonjat în negura Evului Mediu. Peste Europa nu planează spectrul unui nou Război Rece, chiar dacă putem vorbi în aceste zile despre un mic “Război Schengen”, în urma cererii Franței și Italiei de a reintroduce controalele la frontieră.
Dar acestea vor fi temporare, provocate de alții (conflictul din Africa), iar Europa poate însemna după criză, după ajustările necesare și învățămintele trase, cu mult mai mult decât a însemnat vreodată în istoria ei de 60 de ani.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.