Ziarul Financiar continuă să publice opinii de la cititorii săi în seria de dezbateri “Cum schimbăm România”. Trimiteți opinii despre cum vreți să se schimbe România pe zf@zf.ro și vor fi publicate în Ziarul Financiar.
Iata o întrebare esențială din punctul meu de vedere astăzi, la 22 de ani de la un experiment amplu în toată lumea, început în Europa de Est, prin trecerea de la Comunism la Democrație și Capitalism.
Cred că numai un răspuns clar, logic și mai ales credibil la această întrebare ar putea să pună prima cărămidă la schimbarea pentru care, de fapt, au murit oameni la Revoluție, și în lipsa căreia, acum, iata, de atâtea zile oamenii continuă să iasă în stradă, nemulțumiți de direcția în care se îndreaptă țara, dar mai ales, viețile lor și a celor dragi lor.
Veți spune poate că e foarte simplu: luptă să ajungă la Putere, dacă discutăm de un Partid Politic, sau, dacă discutăm de un Politician, să ocupe o demnitate publică, în Aparatul de Stat, cu o responsabilitate cât mai mare la nivel de influențare a sistemelor și policilor economice de conducere a unei comunități.
Dar….de ce?!
Eu sincer nu înțeleg, la ora actuală, de ce să îți dorești, de exemplu, să ajungi primar, într-o reședință de județ, unde să ai în grija ta câteva sute, chiar mii de oameni, o responsabilitate extrem de complexă, într-un univers legislativ destul de ambiguu, cu presiunea permanentă a rezultatelor, mediului politic sau al agenților economici, prin prisma poziției, pentru un salariu lunar de aproximativ 4.300 lei (net).
Problema devine mai acută în ideea în care încercăm să ne gandim și mai în profunzime: cât costa finanțarea unei campanii electorale pentru un astfel de post de primar? Nu sunt un specialist în domeniu, dar din experiența mea ca expert în marketing și comunicare, pot să fac o evaluare sumară (doar) a costurilor care se referă la comunicare: o medie pentru un oraș cu aproximativ 200.000 locuitori, înseamnă undeva la minimul 500.000 de euro investiție în media (apariții la TV, presă scrisă, panouri stradale, fluturași și comunicare directă, internet, diverse bloguri și mijloace socialmedia, etc).
La capitolul alte costuri adăugăm obiectele promoționale (de genul pixuri, brichete, tricouri, șepci, etc), care, probabil că înseamnă încă în jur de 200.000 euro pentru o masă de alegători a unui oraș comparabil cu exemplul meu.
Desigur că la aceste costuri se adaugă și oamenii care promovează candidatul, care chiar dacă în parte pe bază de voluntariat, înseamnă pe undeva tot niște obligații viitoare, în bani sau de altă natură. Totalul estimat de mine ajunge poate undeva la 1 milion de euro, minim.
Dacă facem un calcul simplu al veniturilor salariale medii, pentru 4 ani de mandat, în cazul cel mai fericit în care competiția electorală este câștigată, contabilizăm undeva la 48.000 euro, în medie.
OK, veți spune că banii pentru campanie vin în proporție covârșitoare din donații sau sponsorizări ale diverselor persoane, unele poate direct interesate de buna administrare a urbei respective, în care își desfășoară afacerile.
Da, putem sa luăm această premisă în calcul. Oamenii aștia investesc într-un om în care au încredere că va gospodări bine urbea, și astfel, oamenii vor prospera în general, deci și afacerilor lor personale, prin prisma acestui fapt.
Dar, totuși, acest lucru, deși explică parțial motivația diverșilor oameni de afaceri de a investi într-un candidat, NU explică motivația candidatului în sine.
Eu unul dacă aș avea capacitatea să mobilizez și să coordonez asemenea forțe, financiare, umane și logistice, care au încredere în mine, și mă susțin, aș prefera să o fac pentru pornirea unei afaceri proprii de exemplu, de orice fel, din care în mod cert aș avea posibilitatea să câștig mai mult de 4.300 lei lunar, și care nici nu ar avea riscul complet de eșec cu pierdere totală (așa cum e cazul competițiilor electorale).
Cazul unui primar, este să zic așa poate cel mai evident, dar putem continua în aceeași notă cu cel al unui deputat, senator, ministru, șef al unui serviciu deconcentrat, sub-secretar de stat, etc. Salariile lor sunt apropiate celui de primar, dacă însuși Președintele României are un salariu net lunar de aproximativ 8.000 de lei.
Care este așadar motivația reală a oamenilor de a intra în competiția electorală în România?
Eu cred că atâta timp cât clasa politică din România, societatea civilă și liderii de opinie care încă beneficiază de credibilitate în fața oamenilor, nu pot să furnizeze un răspuns și un model credibil care să se adreseze direct și pe termen lung acestei situații reale, privind motivația și, de ce nu, independența celor care își doresc să ne conducă, nu vom putea nicicând să progresăm ca țară sau ca națiune.
Cu stimă,
MD, absolvent MBA
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.