Scriam și ZF publica la începutul anului o opinie despre Ordonanța 104/2009, supranumită “ordonanța claw-back” care reglementează obligativitatea plății unei contribuții pe veniturile realizate în România, prin comercializarea de medicamente decontate de CNAS și MS, de către deținătorii autorizațiilor de punere pe piață.
Explicam la acel moment că impactul ordonanței va fi important asupra agenților economici producători de medicamente din România, adică exact asupra celor care plătesc taxe și impozite către statul roman și care astfel mai primesc încă o lovitură în plin. Am avut nenumărate discuții cu oficiali ai guvernului, am fost într-o audiere și în două dezbateri publice ale Camerei Deputaților încercând să explic că o astfel de măsură nu trebuie luată dacă într-adevăr gândim în termeni de relansare economică.
Explicam în 10 puncte că:
1. este o măsură discriminatorie pentru producătorii de
medicamente în general; de ce n-ar plăti o astfel de
contribuție și ceilalți prestatori care furnizează servicii și
bunuri decontate de fondurile CNAS și MS;
2. este o măsură discriminatorie pentru agenții economici
români în particular; aceștia sunt suprafiscalizați, ei
deja plătind taxe și impozite către statul român;
3. este o măsură care lovește nedrept în producătorii de
medicamente generice; este dovedit faptul că utilizarea
medicamentelor generice scade costurile în sistemul
sanitar;
4. este o măsură care crește costurile de exploatare și
agravează riscul operațional; 10% costurile de creditare
ale sistemului sanitar plus 10% costurile de operare plus 10%
contribuție pe venituri egal 30% este mult prea mult față de
practicile industriale din prezent;
5. este o măsură care demonetizează; contribuția
trebuie plătită trimestrial, încasările contravalorii
medicamentelor se fac la 300 de zile;
6. este o măsură care decapitalizează producătorii
autohtoni; normele privind capitalul de lucru au ieșit din
parametrii practicilor industriei și riscul blocajului de capital
este la cote alarmante;
7. este o măsură care accentuează dezechilibrul fluxului de
numerar; încasările la 300 de zile, creșterea TVA-ului,
impredictibilitatea încasărilor au agravat pe tot parcursul anului
cash-flow-ul producătorilor;
8. este o măsură care va arunca în aer costurile în
sănătate; operatorii vor vrea să comercializeze volume
mici de medicamente scumpe pentru a compensa contribuția pe
venituri prin reducerea cheltuielor operaționale;
9. este o măsură care reduce șansele unor exporturi
sistematizate; contribuția cerută la plată se va regăsi și
în prețurile la export scăzând astfel competitivitatea;
10. este o măsură care descurajează investițiile în
sector; schimbarea regulilor în timpul jocului creează
confuzie în rândul jucătorilor care au investit deja 2 miliarde de
euro și neîncredere în rândul investitorilor potențiali.
Medicamentele sunt plătite din rectificare în rectificare, vorbim de arierate de miliarde ca de mărunțiș, banii sunt cheltuiți pe medicamente tot mai scumpe fără efecte vizibile asupra stării de sănătate, crește ritmul insolvenței diverșilor operatori și riscul din exploatare, autoritățile nu au un plan concertat de sustenabilizare a sistemului sanitar și nu dialoghează cu operatorii români care aduc 2% din PIB.
Expresia momentului este “relansare economică”, o folosesc la grămadă oamenii de afaceri, consultanții, băncile, politicienii. Dacă vrem relansare economică și în industria farmaceutică măsura “ordonanței claw-back” nu este o măsură care să fie luată în 2010 în România.
Dragoș Damian este președintele Asociației Producătorilor de Medicamentele Generice din România (APMGR) și CEO al Terapia Ranbaxy
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.