Opinie Dragos Damian: MEBO în spitale

Statisticile de afaceri ale industriei științelor vieții din țările CEE arată că în număr mare companiile aflate în proprietate publică și privatizate în anii ’80 și ’90 prin metoda MEBO (management & employees buy-out) s-au dezvoltat cu succes și că “responsabilizarea prin împroprietărire” a angajaților a avut rezultate dincolo de așteptări.
Este de închipuit o astfel de soluție astăzi în cazul spitalelor din România? Poate funcționa la diversitatea și complexitatea serviciilor unui spital practica introdusă de fapt de mai multă vreme în cazul cabinetelor de medicină generală?
Într-un mod simplist, incomplet și nestructurat am redat mai jos un fel de tablou de bord – un check-list al unor puncte cheie care ar putea sta la baza împroprietăririi medicilor cu spitalele și funcționarea noilor instituții private:
n Se trece patrimoniul spitalelor în proprietatea angajaților spitalului – sub forma de acțiuni, cupoane, alte forme de repartizare a activelor – avându-se în vedere o serie de restricții referitoare la înstrăinarea sau schimbarea destinaței acestuia;
n Se stabiliesc principiile statutare, juridice, administrative și operaționale (medicale) de funcționare a spitalelor astfel privatizate și se adoptă o modalitate de conducere de tipul practicilor de bună guvernare corporatistă în sistem dual (AGA, CA, CEO);
n Se definesc structura organizațională și
core-business operațional urmând a se canaliza și sustenabiliza resursele în direcția activităților curente și dezvoltării strategice care să le susțină;
n Se identifică și contractează
sursele de finanțare:
– publice (asigurările de sănătate, contracte universitare etc)
– private (coplata, asigurări de sănătate, servicii corporatiste etc)
– altele (comunitare, de afaceri, parteneriate, externalizări / internalizări, M&A cu alte spitale etc)
n Se stabilesc și se măsoară indicatori
de performanță – operaționali și financiari – și se introduc instrumente de evaluare,
control și îmbunătățire a performanței
(analiza).
Ce va face statul după privatizarea spitalelor în privința asistenței medicale terțiare?
Obligatoriu păstrează în proprietate și administrare sistemul medical de urgență și instituțiile de interes național sau public.
Certifică spitalele în baza normelor existente și controlează standardele de asistență medicală.
Stabilește criteriile minimale de finanțare prin surse publice și de indicatori de performanță și contractează serviciile spitalelor exclusiv în baza acestora.
Spitalele să fie ale medicilor. Este oare o idee impracticabilă? Se poate testa/valida pe un pilot?
Este inutil să amintim aici că noii proprietari ai spitalelor vor avea tot interesul să vaporizeze practicile blamate în prezent (risipa de resurse, achizițiile necontrolate, plățile informale, incompetența profesională etc.) și să contracteze cât mai multe surse de finanțare private.
În orice caz, înăuntru sau în afara unui astfel de proiect, este de dorit să se renunțe la demonizarea în masă a medicilor.

Dragoș Damian – CEO al companiei Terapia Ranbaxy