România este fără îndoială o țară greu de descifrat, cel puțin de către străinii care au puțin timp la dispoziție pentru asta. Nu-i mai puțin adevărat că și pentru o parte din propriii cetățeni lucrul acesta se dovedește o întreprindere dificilă. Pentru cealaltă parte paradoxul este haina normalității.
România este printre puținele țări care, în perioadă de criză, a cunoscut o majorare importantă a ratei inflației. Lucru datorat numai în mică măsură majorării TVA Normalitatea spune că reducerea puterii de cumpărare ar trebui să recalibreze în jos raportul dintre cerere și ofertă. Un paradox deci, la prima vedere, desigur. Căci descifrarea lui nu înseamnă decât identificarea oligopolurilor din industriile primare răspunzătoare în bună parte de presiunile inflaționiste.
Sistemul financiar românesc este și el paradoxal. Populația preferă bancarizarea economiilor în baza unor dobânzi care nu acoperă nici măcar rata inflației, în realitate pauperizându-se. Băncile investesc economiile populației în titluri de stat, finanțând astfel deficite și dezechilibre cronice ale statului român. Ar fi frumos și normal dacă din ecuație nu ar lipsi economia reală, adică firmele. Ele nu pot fi finanțate de bănci care brusc, după o perioadă de creditare “cu buletinul”, și-au revenit din amnezie și invocă acum “prudențialitatea bancară”. Normal ar fi și ca firmele să descopere “apa caldă”, adică împrumutul prin emisiunea de obligațiuni sau prin intermediul bursei. Astfel veriga bancară și-ar diminua din importanța covârșitoare pe care o exploatează în propriul interes, iar economiile populației ar finanța direct locuri de muncă, export ș.a. Revenirea economiei reale s-ar produce mult mai rapid.
Turismul românesc este la fel de paradoxal. Un singur exemplu în acest sens. Investițiile masive, atât publice, cât și private, efectuate în turismul estival în condițiile în care factorii naturali nu susțin recuperarea în condiții de eficiență a acestor investiții. Durata sezonului estival este scurtă în România, lungimea totală a litoralului autohton este derizorie în comparație cu litoralul turcesc sau grecesc, ceea ce nu permite operaționalizarea unor strategii de volum bazate pe economia de scară, iar plajele se îngustează permanent! În acest context sigur că operatorii locali încearcă recuperarea investițiilor efectuate prin maximizarea marjelor de profit, ceea ce determină necompetitivitatea serviciilor oferite în raport cu alte țări pe acest segment turistic. Normale ar fi telegondolele culturale în nordul Moldovei de exemplu. Sau dezvoltarea turismului montan.
Paradoxală este situația în care se află cetățenii acestei țări care, deși contribuie la finanțarea sistemului sanitar pe seama contribuțiilor la asigurări de sănătate, atunci când ajung în spital se trezesc adesea în situația de a veni cu spirt și antinevralgic de acasă. Paradoxală este situația pensionarilor care, deși au contribuit o lungă perioadă la autofinanțare, constată ca pensia proprie depinde de încheierea unui nou acord cu FMI.
Paradoxală este atitudinea studentului român care vrea să știe mai mult și să se vândă mai bine fără să deschidă o carte. Warren Buffett afirma despre succesorul desemnat la conducerea propriului fond de investiții Berkshire Hathaway: “Este un tânăr strălucitor care citește două cărți pe săptămână”. Aceasta ar fi normalitatea.
Paradoxal este comportamentul regnului politic, indiferent de culoare, din această țară. Modificarea permanentă a cadrului legislativ în toate domeniile, economic, social etc., este singura “viziune strategică” pe care politicienii români o au de cel puțin douăzeci de ani încoace. Cuantificarea efectelor nocive induse de această instabilitate legislativă asupra mediului de afaceri, a mediului educațional, a sistemului sanitar etc. ar fi reprezentat o stare de normalitate. Un exemplu de opțiune strategică greșită este cel din domeniul infrastructurii care pune accentul pe dezvoltarea componentei rutiere în detrimentul celei feroviare, a cărei competitivitate atât pentru transportul de marfă, cât și pentru cel de persoane este net inferioară. Paradoxală este atitudinea unor politicieni care anunță în avanpremieră ieșirea din recesiune a României ca pe o reușită a guvernării în condițiile în care, cu două excepții, TOATE celelalte state europene se află de mult pe curba revenirii. Normalitatea ar fi însemnat recunoașterea eșecului…
Eduard Dinu este prof. dr. la Academia de Studii Economice din București
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.