Reacțiile României la anunțul Băncii Centrale a Austriei privind limitarea drastică a finanțărilor către filialele băncilor austriece s-au mărginit în a fi vocale.
Normal ar fi fost să vedem și adoptarea de măsuri concrete menite să stăvilească un potențial lanț de insolvențe din cauza deficitului de creditare indus îndeosebi pentru sectorul IMM-urilor cu capital autohton.Concret : majorarea capitalului CEC și Eximbank ar fi fost o astfel de măsură. Recapitalizarea CEC-ului a fost respinsă la vremea respectivă fiind declarată ajutor de stat.
Anatema utilizării ajutorului de stat este mult mai generală împiedicând definirea oricărei politici economice pro-business în perioadă de criză. Ea se aplică în dublu standard, unele țări vest-europene nedovedind complexe în interpretarea “flexibilă” a legislației europene, în funcție de nevoi.
Prin contrast, țări ca România nu numai că nu au puterea de negociere, dar nici măcar nu îndrăznesc să ridice problemă necesității rediscutării ajutorului de stat în situații dramatice de criză. Aceasta în condițiile în care costul capitalului este deja prohibitiv, iar prin măsuri de genul celei a Băncii Centrale a Austriei se vor genera insolvențe în lanț.
Penuria de capital și creșterea costurilor de producție pentru firmele românești – din cauza creșterii costului creditării – va trebui să fie absorbite prin măsuri proactive de sprijinire a unor sectoare industriale.
Nu putem vorbi de reindustrializarea României fără a defini politici industriale.
Nu putem să definim politici industriale fără a redefini condițiile de acordare a ajutorului de stat pentru întreprinderile cu capital autohton.
Statului român i se sugerează și i se aprobă proceduri de garantare pentru multinaționalele care investesc în România, dar niciodată proceduri privind garanțiile de stat pentru IMM-urile românești. Acest lucru ține și de nivelul de competență al celor implicați în negocierile privind ajutoarele de stat dincolo de dublul standard aplicat de autoritățile europene.
În acest context, negociatorul român și în general reprezentanții autorităților par mai preocupați de a crea curente de opinie privind justețea intereselor instituțiilor financiare internaționale decât de definirea și apărarea interesului mediului de afaceri român.
“Este în interesul Uniunii Europene de a o recunoaște (necesitatea politicilor industriale n.n.) și a ajuta aceste țări (din Europa de Sud n.n. ) de a-și defini prioritățile și în consecință modalități noi de acordare a ajutoarelor de stat. Trebuie ca Uniunea să ajute, în principal, prin adaptarea instrumentelor de finanțare de care dispune și prin elaborarea de mecanisme de garantare a întreprinderilor”, se spune într-o lucrare lansată în aceste zile de Jean Pisani-Ferry, directorul prestigiosului Institut Breugel.
Dacă au ajuns să o spună alții pentru noi, ar fi timpul să o susținem și noi.
Florin Pogonaru este președinte al Asociației Oamenilor de Afaceri din România
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.