Opinie Ionel Blănculescu: Și totuși Oltchim poate fi salvat!

Am discutat cu mari specialiști petro­chimiști din țara noastră și din alte state, am analizat arhitectura acestui domeniu, iar concluzia care s-a degajat constă în faptul că aducerea etilenei, materia primă de bază pentru Oltchim, la gardul acestuia, reprezintă cheia reabilitării activității lui.

Această foarte importantă materie primă, etilena, era până în urmă cu ceva timp produsă la instalațiile de piroliză din cadrul Arpechim, în baza produsului naftă, furnizat de rafinărie și transportată prin conducte, la Râmnicu Vâlcea, transportul ei la suprafață fiind interzis ca urmare a pericolului de explozie.

Cauza reală a căderii Oltchim o reprezintă lipsa acestei materii prime, etilena, care, pe lângă faptul că împiedică producerea PVC, limitează și producția de sodă caustică, excesul de clor, rezultat odată cu soda, neputând fi utilizat.

În actualele condiții, dacă rafinăria Arpechim ar funcționa, ceea ce reprezintă o utopie, în accepțiunea mea, reluarea pro­ducției de etilenă pe platforma Pitești ar putea fi o soluție, însă numai după doi ani, necesari unui proiect de minimă modernizare, care ar presupune o investiție de 100 milioane de dolari. Și dacă nu ar mai funcționa, mo­dernizarea Pirolizei ar fi necesară, deoarece materia primă furnizată de rafinărie poate fi suplinită cu alta, produsă după cum vom constata în acest material.

Câteva cuvinte despre etilenă: din 1936, când în laboratoarele companiei ICI Marea Britanie s-a reușit polimerizarea etilenei, obținând polimerul sintetic cel mai răspândit în lume, etilena a devenit vedeta incontestabilă a industriei petrochimice. Producția de etilenă a atins astăzi 120 mil. tone/an, în România fabricându-se în 1989 aproximativ 300 mii de tone/an, într-o capacitate instalată de 700 mii tone/an. Astăzi, în România, cel puțin teoretic, mai există două instalații de producere a etilenei, de câte 200.000 de tone/an, între care una la Pitești. Din etilenă se produc polietilena, polistiren, cu o a doua componentă, care este benzenul, etilenoxid și PVC, la care clorul este de asemenea o a doua componentă.

Este interesant de știut că apariția PVC, centrul de profit principal al Oltchim, a fost o întâmplare, cercetătorii în domeniu urmărind altceva, însă imediat ce a fost sesizată importanța acestui produs, singurul care utiliza excesul de clor, rezultat din electroliza sării, materie primă din belșug pentru Oltchim, încă și subliniez încă, într-un alt articol, în următoarele zile voi explica natura acestui foarte important cuvânt, însă în alt context, eforturile s-au concentrat spre el.

Soluța furnizării de etilenă pentru Oltchim, comportă două componente:

1. Importul etilenei în forma lichidă criogenată, adică înghețată, cu tancuri criogenice de 5000 de tone, descărcată și vaporizată (gazeificată) în cadrul Rompetrol Midia Năvodari, care dispune de configurația tehnologică necesară, această companie fiind la rândul ei producătoare de etilenă, având o fabrică de etilenă similara celei din Pitești, într-o cantitate mai mare decât necesarul Oltchim, adică 120 mii tone/an, față de 80 mii tone/an pentru Râmnicu Vâlcea. Cantitatea de etilenă ce poate fi adusă cu acest tip special de tancuri criogenice este de minim 250 mii tone/an.

Odată vaporizată la Rompetrol, unde sper că nu ați uitat că statul român deține peste 40% din acțiuni, în baza conversiei obligațiunilor de 607 miloane usd în acțiuni, din 30 sept 2010, etilenă pleacă spre Oltchim printr-o conductă de 14 inch, destinată transportului țițeiului de la Constanța la Pitești, aparținând Conpet, proprietar Min.Economiei, iar apoi prin conducta existentă, între Pitești și Rm.Vâlcea.
Desigur, este necesar ca la capetele conductei, în incinta Rompetrol-plecare și Arpechim-sosire, să se realizeze interconectarea necesară, câte 1500 ml conductă de 10 inch, fiind necesar un skid de comprimare suplimentară a etilenei, la plecare din Midia Năvodari. Pentru probe tehnologice la Oltchim etilena se poate pompa și fără acest skid, întrucât la Pitești există o astfel de stație. Costul întregii operațiuni nu ar depăși 5 milioane euro și fără stația de compresoare s-ar putea realiza în 3 luni, lucrând în paralel la cele 2 capete.

2. Producerea etilenei în România:

Plecăm în raționament de la expertiza tehnologică a statelor din zona Golfului Persic, în special Qatar, care beneficiind de producții mari de gaze naturale au produs PVC și componente clorosodice, având debușeu pe excesul de etan, format din gazele de sondă, etan ce este transformat în etilenă, cu un randament de peste 80%. Din nefericire, România nu dispune de cantități suficiente de etan, mai ales că în țara noastră nu există norme obligatorii, astfel ca producătorii de gaze de sondă să separe etanul din gazul pe care-l introduc în rețeaua de gaz domestic. Normele se referă numai la hidrocarburile mai grele, de genul propanului. Însă este important să vedem din ce se poate produce etilenă, în afară de etan, însă pe modelul generat de acesta.
În România există 2 instalații, care separă etanul din gazele de sondă, laolaltă cu propanul și butanul, una la Pitești și alta la Târgu Jiu, cu o capacitate totală de 60 mii tone/an, echivalent cu 30 mii tone/an etilenă și legate prin conducte de Arpechim. Acest amestec este una din materiile prime care se folosea la Pitești, atunci când instalația de Piroliză era în funcțiune.
Pe de altă parte, în anul 2010, Omv Petrom a pus în funcțiune, la Midia, lângă gardul Rompetrol, o instalație de separare a gazolinei, în funcțiune în prezent, o altă materie primă pentru fabricarea etilenei, din gazele de extracție de țiței din zonă, inclusiv off shore, cu o capacitate de 100 mii tone/an, echivalent cu 35 mii tone/an etilenă. Gazolina este un amestec de propan-50%, butani-30% și pentani-20%, etanul nefiind separat, ca urmare a faptului că această operațiune este mai greoaie, din punct de vedere al costurilor. În prezent, această gazolină se trimite la Rafinăria de la Brazi, fiind o sursă pentru GPL. Există deja materii prime pentru 65 mii tone/an etilenă, iar pentru a folosi 80% din capacitatea Pirolizei de la Pitești, presupunând că este pusă în funcțiune, adică 160 mii tone/an, cu destinație 80 mii tone/an Oltchim și 80 mii tone/an Arpechim, pentru obținerea polietilenei, de fapt față de cele 65 mii tone/an din alte surse de materii prime ar mai fi necesare 95 mii tone/an(95+65=160). Aceste 95 mii tone/an etilenă vor putea fi produse cu materie primă nafta, în cantitate de 200 mii tone/an, din cele 3 rafinării care funcționează în țară.
Atât nafta, cât și gazolina se pot transporta fără probleme pe CFR. Nafta este, deoarece s-a vorbit foarte mult despre ea, o benzină de distilație primară, cu intervalul de fierbere 40-180 grade Celsius, incluzând de asemenea fracția ușoară de n-pentan de la fracționarea gazelor din rafinărie. La o capacitate de prelucrare a țițeiului în România de 12 milioane tone/an, scoaterea acestui produs din rafinării nu deranjează funcționarea acestora, pe carburanți și GPL, în configurația actuală. Pe lângă cele 160 mii tone/an etilenă, obținute pe căile expuse mai sus, există posibilitatea obținerii suplimentare a altor 60 mii tone/an propilenă, necesare Oltchim, prin oxo-alcooli. Diferența de propilenă necesară poate fi asigurată din rafinăriile Brazi și Teleajen, Rompetrolul consumând-o în interior, în interes propriu, pentru obținerea polipropilenei.
Sumarizand, la acest punct 2, cele prezentate mai sus, rezultă că în țară dispunem de materiile prime necesare funcționării Pirolizei de la Arpechim, astfel:
-60 mii tone/an etan-propan, din gazele de sondă de la Târgu Jiu, iar în lipsa acestora le putem înlocui cu 80 mii tone/an amestec propan-n-butan, din cele 3 rafinării, Brazi, Teleajen,Midia);
– 100 mii tone/an gazolină de la instalația Petrom Constanța;
– 200 mii tone/an Nafta, produse în cele 3 rafinării din țară;
-100 mii tone/an produse secundare, fracția C4-C5, tratate și reciclate ca materie primă.
Aceasta ar fi structura de materii prime, așa cum a fost gândită inițial pentru instalația de Piroliză.
Desigur, așa cum am prezentat mai sus, pentru operaționalizarea punctului 2, care se bazează pe folosirea Pirolizei de la Pitești, sunt necesare 100 milioane usd. Este nevoie de realizarea a 3 facilități în modernizarea Pirolizei: una de tratare și reciclare a fracției C4-C5, iar alte două pentru tratarea de efluenți, care altfel nu pot fi evacuați sau folosiți, afectând mediul și respectiv pentru fluxul de sodă uzată, contaminată cu sulfuri și pentru condensul de proces, contaminat cu hidrocarburi. Aceste 3 facilități sunt de fapt instalații relativ mici, însă foarte importante, care condiționează însă obținerea avizului de mediu, alături de o minimă modernizare a secției de Piroliză, proces ce nu poate dură mai puțin de 2 ani.

În concluzie, putem afirma că etilena, ca materie primă de bază pentru funcționarea Oltchim în condiții de profitabilitate poate fi importată, pe cale criogenică, retratata la Rompetrol Midia Năvodari și transportată la Oltchim Rm.Vâlcea sau produsă la Piroliză Oltchim de la Pitești, materiile prime necesare putând fi asigurate cu sau fără repornirea Rafinăriei Arpechim.

Nu recomand Guvernului Român, prin Ministerul Economiei, ca și proprietar, să demareze oricare dintre cele două soluții de repornire a Oltchim, ci numai să țină seama de ele, în procedura de privatizare, atunci când negocierile cu potențialii investitori strategici vor viza posibilitățile de operaționalizare ale Oltchim. Guvernul României, Ministerul Economiei, Oltchim, în calitate de părți interesate trebuie să cunoască că există cel puțin o soluție de repornire a combinatului, în integralitatea activităților acestuia, care să asigure funcționarea în condiții de rentabilitate.
Dacă contestă aceste soluții, să o facă acum! Dacă nu, să ia act de ele și să demareze procedura de privatizare, cât mai repede posibil, astfel încât în maximum 5-7 luni Oltchim să intre în proprietatea unui investitor strategic, de preferat specializat în industria petrochimică, cu putere financiară necesară operaționalizării combinatului.