Dobânda perfectă este dobânda care așteaptă…

Care așteaptă să vină o recoltă bună, să se ieftinească roșiile și să fie … perfectă. Care așteaptă să vină încă un val de isterie pe piețele externe, să intre leul sub presiune și să fie … perfectă. Care așteaptă să vină FMI să apese mâna guvernului pe butonul prețului gazelor și să fie … perfectă. Secretul perfecțiunii este tocmai așteptarea, iar BNR l-a învățat cel mai bine. De ce să tot miști o dobândă perfectă? Peste șase, nouă sau douăsprezece luni tot se întâmplă ceva care să-i reconfirme perfecțiunea. Pentru a unsprezecea oară la rând, Consiliul de Administrație al BNR ne-a spus la sfârșitul lui septembrie că dobânda este perfectă. Și cum de n-ar fi? Dobândă de 6,25%, la inflație de 3,45% – care bancă centrală nu și-ar dori așa perfecțiune? Dacă mai stă mult inflația sub 4%, dobânda perfectă ar putea părea chiar excesivă. Dar la anul sigur se scumpesc gazele, poate îngheață și grâul la iarnă, cine știe ce se mai întâmplă cu zona euro și atunci CA al BNR personificat de șeful său ne va liniști ca de fiecare dată: “V-am spus eu că dobânda e perfectă.” Neobosiți, cei nouă membri al Consiliului de Administrație al BNR bifează ritualul misterioaselor ședințe de politică monetară cu deznodământ neclintit și răspundere asumată în solidar. Degeaba se irosesc raționamente de analiști, modelări, simulări, sondaje de testare a așteptărilor, resurse de fler și talente în materie de predicție. BNR nu contenește să anunțe “menținerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 6,25 la sută pe an”. Culmea, 11 ședințe de politică monetară nu par să fi fost de-ajuns pentru a convinge pe toată lumea că dobânda chiar este perfectă și încă se mai găsesc voci care scormonesc după argumente și îndrăznesc să anticipeze că “de data asta BNR chiar va reduce dobânda, nu mai are de ce să n-o facă”. Inutil de amintit cum sunt strivite astfel de așteptări de șablonul comunicatelor de presă ale băncii centrale. Dobânda perfectă este doar a noastră. Alte bănci centrale n-au ajuns la ea și când aud de recesiune încep să cugete că dobânda lor poate nu mai e perfectă. Însă BNR pare să fi depășit de mult faza îndoielilor. A văzut o economie căzută în recesiune, izbită în moalele capului de majorarea TVA, ridicată apoi într-un genunchi și acum pocnită din nou de criza externă. Reintră zona euro în recesiune? E treaba Băncii Centrale Europene, îndreptățită prin statut să se preocupe și de creșterea economică. Treaba BNR este să-și apere dobânda perfectă. Frisonează cineva la gândul că poate și România va cădea din nou în recesiune? Cutează cineva să creadă că dobânda nu e perfectă? Dar n-ați citit statutul BNR? N-ați priceput că misiunea BNR este “țintuirea” inflației cu dobânda de 6,25% pe an? Un scriitor al BNR se avântă în apărarea dobânzii perfecte și titrează “Consumul nu are nici în mânecă și nici în clin cu dobânda BNR”. Ce se mai poate aștepta așadar de la o dobândă care nu are nicio legătură cu consumul (conform înțelesului expresiei clasice “a nu avea nici în clin, nici în mânecă”)? Poate are ceva în clin cu cursul de schimb? Cu finanțarea deficitului bugetar sigur are ceva în mânecă, mai ales atunci când CEC Bank vine la repo și ia 2,5 mld. lei pentru îndestularea Ministerului Finanțelor prins în lupta cu randamentele crescânde. Nici asta nu scrie în statutul BNR, dar probabil că banca de stat n-a mărturisit scopul împrumutului – operațiune riscantă altminteri pe astfel de vremuri când se poate specula cu ușurință că o mare bancă grecească ar fi rămas într-o pană gravă de cash). Drama unei dobânzi perfecte este să nu mai conteze. Și scriitorul BNR spune că băncile nu o iau în seamă, oricât de perfectă ar fi, iar pentru asta sunt vinovate probabil doar băncile. Atât de perfectă este această dobândă, încât și BNR pare să uite de ea și vine să încurajeze creditarea în moneda națională printr-un Regulament, nu prin dobândă, și ocărând “ignoranța” celor care continuă să se împrumute în euro în loc să plătească dobânzi duble la lei. După un an și jumătate de imobilism ridicat la rang de politică monetară BNR a reușit o dublă performanță: să crească numărul celor care au renunțat să se mai aștepte la o scădere a dobânzii de politică monetară și, încă mai rău, să crească numărul celor care cred că dobânda BNR nu mai are “nici în mânecă și nici în clin” cu economia. În jurul Băncii Centrale Europene au apărut discuții privind reducerea dobânzii la euro pentru prevenirea reintrării în recesiune, iar o scădere nu este exclusă de analiști până la sfârșitul anului. Aceasta este dobânda care are și în mânecă și în clin cu economia României. BNR rămâne cu Regulamentul și cu dobânda ei perfectă. Răzvan Voican este redactor-șef adjunct al ZF

Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.