Bogdan Drăgoi, 30 de ani, secretar de stat în Ministerul Finanțelor și unul dintre cei mai tineri demnitari, a fost “vedeta” României la prima conferință internațională din acest an dedicată regiunii Europei Centrale și de Est și organizată luna trecută la Viena.
De 15 ani în ianuarie se adună în capitala austriacă oficiali ai guvernelor și băncilor centrale, alături de bancheri, analiști și investitori, fiind un prilej folosit de statele din regiune pentru a-și face lobby economic mai ales în ultimii ani de criză.
România, care în mod tradițional nu excelează la acest capitol, a fost reprezentată anul acesta în panelul principal al discuțiilor de Bogdan Drăgoi, care a fost prima dată secretar de stat în Finanțe la vârsta de 26 de ani, când alți tineri încă își fac ucenicia în profesie. De obicei, această funcție de reprezentare era exercitată de viceguvernatorul BNR Cristian Popa, care nu rata acest eveniment anual, dar de data aceasta a absentat.
Deși prezent la eveniment – spre surprinderea multor participanți români, ministrul finanțelor Gheorghe Ialomițianu a luat loc undeva în spatele sălii de conferință. De ce oare?
Drăgoi a primit o misiune dificilă să le vorbească străinilor despre situația economică a României, atât timp cât făcea parte dintr-un panel în care România ieșea repede în evidență drept “țara cu probleme”, fiind coleg cu guvernatorul băncii centrale a Turciei, Durmus Yilmaz, un secretar de stat din Ministerul de Finanțe polonez, Dominik Radziwill, un alt omolog din Ministerul Finanțelor din Austria, și cu Alberto Verme, CEO al grupului american Citi pentru Europa, Orientul Mijlociu și Africa.
A fost primul eveniment de asemenea anvergură la care Drăgoi a fost vorbitor. Cu studii în străinătate, la Tufts University – SUA, el este fluent în engleză, dar și în franceză și italiană. Experiența limitată în ocazii similare își spune însă cuvântul și este rugat să vorbească mai tare, membri ai auditoriului plângându-se că nu aud ce spune.
Premisele discuției sunt incitante: severitatea crizei și viteza de revenire a economiilor au fost subestimate, Polonia este o vedetă a regiunii, cu o bursă puternică și producție industrială solidă, Turcia iese din rând cu creșterea sa economică spectaculoasă care îi face pe americanii de la Goldman Sachs să o vadă demnă de inclus în deja celebrul acronim BRIC al celor mai dinamice economii emergente, investițiile străine directe s-au orientat spre destinații mai “sexy” în detrimentul Europei Centrale și de Est, infrastructura rămâne o problemă neglijată la nivel de regiune, iar Asia și America Latină pun presiune pe politicienii europeni să caute noi modele economice.
Vine și rândul lui Drăgoi, nevoit să admită că România vine după doi ani de scădere economică. Mesajul este că s-au luat măsuri drastice de reducere a cheltuielilor, că pentru 2011 ținta este de creștere a PIB cu 1,5%, urmând apoi o tendință ascendentă sustenabilă pe baza măsurilor “corecte” care au fost adoptate. Nicio vorbă despre costisitorul acord cu FMI.
De-abia după amiază intră în scenă ministrul finanțelor, Gheorghe Ialomițianu. El trebuie “să dea mesaje” străinilor prezenți la conferință, într-o sesiune dedicată României. Oficialul român are însă nevoie de translator pentru a comunica în engleză, astfel că intervențiile sale durează (de altfel, în CV-ul său de ministru nu figurează nicio limbă străină). Mesajele sunt “corecte”, după opinia unui bancher din sală: România va încheia încă un acord cu FMI, dar fără a fi vorba și de un nou împrumut, TVA rămâne la 24%, iar perspectiva financiară este “bună”.
Situația se complică atunci când apar întrebările din sală: mai întâi trebuie să înțeleagă translatorul, acesta să-i redea întrebarea ministrului, și apoi urmează circuitul în sens invers. În acest stil schimbul întrebare-răspuns se prelungește, mai ales când apar neclarități și ministrul solicită repetarea unei întrebări. În cele din urmă, întrebările ajung să se îndrepte către Jeffrey Franks, negociatorul-șef al FMI pentru România, care nici măcar nu stă la prezidiu, ci în picioare, în sală. Acesta face o confesiune surprinzătoare: nu a anticipat amploarea problemelor, iar dacă măsurile de ajustare fiscală ar fi fost luate din 2009, lucrurile ar fi mers mai ușor și revenirea economică ar fi apărut mai repede.
Una peste alta, prezența lui Ialomițianu la eveniment este considerată “salutară” de către unii participanți, chiar “curajoasă”, asigurând României un nivel de reprezentare pe măsura altor țări din regiune.
În contrast însă cu prestația oficialilor din alte țări, care pot comunica în engleză, discuția intermediată de translator apare ca un “handicap” în ochii altora. “Nu țin minte ca în ultimii 20 de ani să fi întâlnit vreun înalt demnitar dintr-o țară din jur care să nu se poată exprima în engleză”, comentează un bancher. Altul are o impresie chiar mai dură, gândindu-se la întâlnirile private pe care Ialomițianu le-a avut la Viena cu bancheri și investitori: “De la un punct încolo folosirea translatorului pentru engleză te degradează în ochii interlocutorului. Se poate ajunge chiar la momente îngrozitoare dacă translatorul nu percepe nuanțele sau nu stăpânește terminologia finanțelor”.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.