De 20 de ani, sistemul de sănătate a rămas în urma restului societății. Am fost impresionat când prima dată la un magazin cineva mi-a dat bună ziua la intrare și s-a oferit să mă ajute. Apoi am fost impresionat pe rând, la ghișeele băncilor, la companiile de telefoane și utilități, la serviciul pașapoarte. Parcă de câțiva ani nici poliția nu mai încearcă să te jupoaie de șpagă, ci să ajute unde ai nevoie. Dar sănătatea?
Cu sănătatea e altceva. Impresionează negativ. Ne mințim că sănătatea este de stat și gratuită. Spitalele funcționează în continuare aproape ca niște domenii feudale în care posturile se cumpără sau sunt rezultatul unor negocieri de interese. Administrarea spitalelor este de stat, dar echipamentele sunt cumpărate la suprapreț de la firme private sau sunt operate de privați în incinta spitalelor. Consumabilele și medicamentele nu ajung niciodată pentru toți pacienții internați. Ca pacienți sau rude apropiate, ajungem să le cumpărăm printr-un sistem paralel, semiclandestin, privat și el. Salariile medicilor sunt în continuare o mizerie. Știm bine asta și spitalele rămân astăzi unul din cele mai inverșunate bastioane ale șpăgii. Și pentru că nu ne permitem să nu fim tratați când avem probleme, nimeni nu crâcnește.
Asigurările de sănătate private nu se dezvoltă în primul rând pentru ca toate aceste coplăți, altminteri extrem de reale, nu sunt recunoscute și instituționalizate. Pentru că plata nu este oficială și nu este suficientă. Pentru că trebuie totuși să știi “să te descurci” ca să-ți cumperi medicamente, sau ca să vorbești cu medicul dorit. Dacă ești singur pe lume, riști să nu fii băgat în seamă. Ce trebuie în primul rând pus la punct este un sistem de băgat în seamă pacienții. Sau, cum am zice mai nou, orientare către client, sau patient centricity.
Dacă la spital ar fi un “ghișeu unic” unde să primești factura pentru medicația pe care spitalul nu o are, și să fii programat (contra cost) în agenda medicului dorit, am avea un sistem clar de coplată, fără a cheltui niciun ban public în plus. Asigurările s-ar dezvolta pentru că în calitate de pacienți am avea nevoie doar de finanțare, nu și de pile, intervenții, așteptări. În scurt timp, sub presiunea plătitorului asigurător și costul consumabilelor ar fi mai mic. Nici medicii n-ar mai fi hărțuiți pe culoare de zeci de pacienți și mulți nu s-ar mai obosi să-și deschidă și să administreze cabinete private. Se poate? Sigur că se poate, pentru ca spitalele private o fac deja, și se poate mai ieftin, pentru că la privat trebuie amortizat și costul investiției. Avem însă nevoie de măcar încă un pic de reformă a sănătății. Un pic pe care îl așteptăm de douăzeci de ani și cam tot atâția miniștri.
Mă întreb cum ar fi evoluat lucrurile dacă președintele Băsescu n-ar fi avut nefericita inspirație de a intra în conflict cu doctorul Arafat. Nimeni n-ar fi crezut că dezbaterea publică trebuie mutată în stradă. Doar spaima că cele mai discutabile aspecte ale proiectului vor rămâne nediscutate și nemodificate a împins la vehemență. Observațiile doctorului Arafat la titlul privind medicina de urgență (doar unul din cele 16 titluri) s-ar fi putut exprima în cadrul dezbaterii publice și probabil ar fi fost luate în considerație.
Așa sănătatea devine personaj secundar. După evenimentele din ultimele zile, riscăm să rămânem fără reformă, iar proiectul acesta, în loc să fie dezbătut – modificat – implementat, va fi încet încet uitat. Sau că, după bâlbele inițiale, efortul de a face o reformă atotcuprinzătoare va fi atât de amplu, încât va dura un pic prea mult până vom vedea un nou proiect. Și ministrul sau guvernul sau președintele se vor schimba între timp, și asta din experiența de până acum înseamnă să o luăm de la început.
Dacă Sisif reușea să spargă bolovanul în mai multe bucăți și le căra pe rând, poate povestea lui se termina altfel. Avem o grămadă de probleme de rezolvat în sănătate și multe din ele pot fi rezolvate pe rând. Știm că nu urgența este cea mai urgentă. Dar spitalele și finanțarea lor prin asigurări cu siguranță sunt.
Sergiu Neguț este proprietarul buticului de consultanță SVP Consult. În trecut, Sergiu Neguț a fost directorul general adjunct al operatorului de servicii medicale private Regina Maria.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.