Bugetul pentru 2011 trebuie predat în Parlament, dar deocamdată nu a fost discutat în nicio ședință de guvern.
În acest ritm, România riscă, din păcate, să intre iarăși în iarnă fără buget, așa cum s-a întâmplat în 2008 și 2009.
Întârzierea este rea, dar și mai rău ar fi ca bugetul pe 2011 să fie din nou un buget eșuat, așa cum au fost cele din 2008, 2009 și 2010, care au presupus un nivel al creșterii economice care s-a dovedit de neatins.
Situația este și mai complicată pentru că, după doi ani de scădere brutală, guvernul nu are curajul să facă un buget pe scădere, deși ajustările fiscale și bugetare dure din iunie 2010 au fost determinate chiar de lipsa unei bugetări corecte pentru anul în curs. Este greu să vii în Parlament cu un buget care să prevadă un PIB în scădere în 2011, în condițiile în care deja toate economiile din Europa au intrat pe plus, iar pentru 2011 nivelurile de creștere din Franța, Germania sau Turcia reintră aproape pe traseul dinainte de criză.
În 2010, guvernul Boc a propus Parlamentului, cu acordul FMI, un buget care prevedea o creștere economică de 1,3% și venituri la bugetul consolidat în creștere cu 6%. În 2009, creșterea estimată inițial fusese de 4% iar cea a veniturilor bugetare de 16%. Și în 2009 și în 2010 bugetele au eșuat.
Dacă în 2009 au fost oarecum de înțeles ajustările de la plus 4% la -7% la PIB până la finalul anului, având în vedere pe de o parte înghețarea comerțului internațional, deci prăbușirea exporturilor și pe de altă parte înghețarea finanțărilor, deci scăderea consumului, pentru 2010 eroarea rămâne neexplicabilă.
În 2010, evoluțiile pe plan extern au fost conform așteptărilor, ceea ce de altfel s-a și văzut în nivelul exporturilor, care au crescut cu 25% față de 2009, revenind astfel la nivelul record atins în 2008.
“Surpriza” a venit din partea consumului, care în loc să crească cu 3%, cum prevedea proiectul de buget, a scăzut cu 2,3% pe primele șase luni, conform datelor de la Statistică. Ca urmare, având în vedere ponderea de 70% a consumului în utilizarea PIB, pe primele șase luni ale lui 2010 PIB a scăzut cu 1,5% în loc să crească cu 1,3%, conform proiectului de buget.
De ce a trebuit făcut un buget pe plus în condițiile în care existau serioase avertismente că economia nu se întoarce în teritoriul pozitiv pentru că nu există posibilități de relansare a consumului?
De ce au acceptat FMI și celelalte instituții locale care s-au poziționat ca garanți ai stabilității macroeconomice acest buget care a trebuit apoi corectat dur la nivelul veniturilor prin majorarea TVA și la nivelul cheltuielilor prin scăderea salariilor bugetarilor cu 25%?
Dacă cei care au făcut, garantat și finanțat bugetul pe 2010 nu răspund la aceste întrebări, atunci sunt lipsiți de credibilitate dacă vor propune un buget pe creștere economică în 2011.
Mai bine să vină în sfârșit, în al treilea an de criză economică, cu un buget conservator, pe zero creștere economică și creștere reală zero, adică egală doar cu rata inflației, a veniturilor bugetului consolidat.
Iar dacă o să fie creștere economică în sfârșit în 2011, foarte bine, resursele suplimentare să fie folosite pentru reducerea datoriei publice, care s-a dublat în ultimii doi ani de criză.
Chestiunea devine și mai complicată pentru că inclusiv investitorii străini, care au pledat constant pentru austeritate, încep să-și piardă răbdarea. Până în prezent, cel mai mult a suferit din cauza crizei capitalul românesc. Companii cu zeci de mii de angajați a trebuit să intre în insolvență pe fondul scăderii consumului și a lipsei accesului la finanțare ieftină din străinătate. Dar nici băncile și nici multinaționalele, care până acum au supraviețuit fără mari daune, nu mai pot merge iarăși la acționarii lor cu bugete de venituri în scădere.
Și dacă finanțare externă nu este pentru reluarea creșterii, atunci statul trebuie să cheltuie – prin investiții sau consum – pentru a da drumul economiei.
De aceea, sunt de așteptat în curând puncte de vedere opuse (dacă nu sunt deja) dintre șefii băncilor – care au ca mandat principal obținerea de business și profit – și economiștii din băncile lor, care susțin constant restricții ale cheltuielilor bugetare.
Situația devine de așa natură, încât România s-ar putea să vrea să fie mai restrictivă chiar decât îi vor cere Fondul Monetar și băncile străine prezente pe piața locală.
Mulți cred că ceea ce era valabil în anii ’90 în materie de rețete de la FMI mai funcționează. Au trecut totuși 20 de ani. Între timp lumea a evoluat și obiectivele majore, inclusiv geostrategice, s-au schimbat.
Nimeni nu se gândea că FMI va ajunge să finanțeze direct deficite bugetare, nimeni nu se gândea că temple ale capitalismului vor fi nevoite să întindă mâna la stat pentru a supraviețui.
Vom mai avea parte de surprize. Inclusiv la negocierea bugetului pe 2011. Important este ca România să învețe din ce a fost pentru ca în sfârșit în 2011, chiar dacă nu vom reintra pe creștere economică, măcar să nu mai fie asta o surpriză.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.