Tăierile la care s-a angajat Guvernul în bugetul pe 2011 încep să iasă la iveală, în pofida faptului că Finanțele încearcă să le ascundă în hățișurile unui buget redactat încă la nivelul epocii de piatră.

Bugetul României este parcă special conceput mai mult să ascundă date decât să lămurească presa, Parlamentul și opinia publică despre ce se întâmplă cu banii acestei țări.

“0001 01 Venituri – total/ I Venituri curente. A. Venituri fiscale (…) 60 Regularizări. Cote și sume defalcate din impozitul pe venit (se scad).”

E ca la stat. Nu înțelegi nimic. Ca la Poștă, unde nu știi la care ghișeu “se prezintă recomandatele”. Ca la spital, unde intri, dar nu există o recepție, pe uși nu scrie nimic, personalul medical nu are ecusoane. Sau ca la minister, unde suni, dar nu știi cu cine vorbești pentru că niciun funcționar din România nu are obligația de a răspunde la telefon întâi prezentându-se. Ești rătăcit.

Nu se știe cât vrea statul român să cheltuie în 2011 pe benzină și cât a cheltuit în 2010. Nu se știe câte mașini, câte calculatoare, câte birouri vrea să cumpere și câte a cumpărat în 2010. Nu există indicii privind pozițiile bugetare, explicații despre cum este construit bugetul.

Excel-ul are de acum decenii de folosire, dar Finanțele vin cu aceleași PDF-uri obosite, cu aceleași capitole/subcapitole/paragrafe/articole/alineate restrânse și apoi extinse pe Salarii de bază/Salarii de merit/Indemnizații de conducere/Spor de vechime/Alte sporuri/Fond de premii/Norme de hrană.

Nu există date sintetizate, nu poți vedea sau nu poți redacta o structură a celor mai mari 10 categorii de cheltuieli, modul cum sunt administrate, eficiența investițiilor.

Bineînțeles, dacă ai mai fost pe acolo, începi să te “prinzi”. Dar nu complet.

Așa cum este redactat acest buget, ce ne spune?

Cifrele mari arată că cheltuielile totale, aferente bugetului consolidat, vor fi de 200 miliarde de lei (47 mld. euro), echivalente în lei cu cele de anul trecut. Ca pondere în PIB însă, care este estimat să crească de la 512 mld. lei la 544 mld. lei în 2010, înseamnă o scădere de circa 2,2%. În lei, scăderea înseamnă 12 mld. lei, deci aproape 3 miliarde de euro.

Guvernul a pus pe masa jurnaliștilor 500 de pagini cu proiectul de buget pe 2011, dar nu a explicat de unde vor fi făcute economiile.

Explorând, ies la iveală. Pagina 206: “Subcapitolul 06, Asistență socială pentru familie și copii. 2010: 5,73 mld. lei, 2011: 5,20 mld. lei.” Înseamnă 500 milioane de lei în minus. Pe site-ul Ministerului Muncii, capitolele majore de asistență socială au, bineînțeles, altă denumire: “Indemnizații pentru creșterea copilului” și “Alocații de stat pentru copii”. Despre acestea este vorba. Deci ori de la un capitol, ori de la altul se vor tăia 500 milioane de lei (120 milioane de euro). Nu puteau să spună de la început asta?

Proiectul de buget nu este singurul exemplu al opacității care domină încă administrația românească la 20 de ani de la Revoluție. Funcționarismul obtuz, ilustrat cel mai bine de ghișeul de 20 pe 20 de cm de la secțiile de poliție, de principiul “ce vă interesează, că știm noi mai bine ce trebuie făcut” încă domină spațiul administrației publice.

Proiectele de lege nu sunt afișate în mod transparent pe site-ul Guvernului sau al ministerului cu cel puțin 30 de zile înainte de adoptare. Există o adevă­rată conspirație cu proiectele de lege. Apar de nicăieri, nu sunt asumate, iscă discuții, comentarii, sunt apoi retrase.

Modificările legislative nu sunt motivate articol cu articol, nu este estimat impactul economic sau social al decizi­ilor.

Lungi discuții despre nimic apar apoi în presă, care în loc să trateze fapte și statistici face știri din declarații și reacții la declarații la infinit. Războaie de trei zile peste care se așterne praful într-o săptămână.

Numai că la scadență vin plățile. Vine scăderea, care trebuie făcută de undeva. Tot cifrele lor o arată, chiar așa, înecate în mii de alte date.

Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.