Ce legatura este intre Festivalul George Enescu de anul acesta, summit-ul NATO din 2008, baza de date a Ministerului de Finante, a Registrului Comertului si metrourile Bombardier care circula prin subteranele Bucurestilor?
Prin exceptie, sunt un produs bun (sau aproape bun) al administratiei, centrale sau locale. Festivalul George Enescu din 2009 este in top 3 european, iar summit-ul NATO a pus Bucurestiul pe harta geo-politica a lumii prin impact si buna organizare. Bazele de date ale Ministerului de Finante, cea de la Registrul Comertului sau sistemul e-licitatie, care contin informatii despre cateva sute de mii de companii sunt exemple de infrastructura IT bine pusa la punct. Trenurile Bombardier sunt rapide si chiar confortabile in afara orelor de varf.
Sigur, poate ca toate sunt facute sau intretinute cu costuri mai mari decat intr-o companie privata.
Dar sunt exemple de produse functionale administrate de stat, in sectoare deloc simple. Administrarea bazelor de date, a miliarde de item-uri si matrici de informatie cere competenta.
Si poate ca astfel de exemple mai sunt in administratie. Arhiva Nationala de Garantii Mobiliare, sistemul de plati interbancare administrat de BNR sau baza de date CEDAM de verificare a politelor de asigurare RCA sunt sisteme functionale care inglobeaza destul know-how.
Insasi interfata pe internet a celor doua camere ale Parlamentului este una din cele mai bune ale unei institutii publice din Romania, in pofida imaginii proaste. Sunt putine organizatii finantate din bani publici atat de transparente. Pe site-ul Camerei sau al Senatului se poate vedea ce a facut fiecare parlamentar pentru alegatorii sai, traseul proiectelor de lege. Sigur, nu sunt nici acesti bugetari atat de consumer-oriented incat sa dea posibilitatea sa afli rapid care parlamentar te reprezinta, spre exemplu, dar informatiile sunt mai multe si mai bine organizate decat in cazul altor institutii, astfel incat evaluarea eficientei celor platiti din bani publici se poate face.
In aceste conditii, intrebarea este simpla. De ce nu poate fi transferat acest know-how, atata cat este, si in celelalte institutii bugetare, la nivel local sau central? Adica asa cum intr-o companie privata un expert devine seful unui proiect, apoi manager al unui departament, de ce nu sunt chemati oamenii care au gandit si au administrat organizarea acestor reuniuni/festivaluri/baze de date/achizitii sa participe si la alte proiecte, pentru a aduce valoare adaugata?
De ce nu poate fi administrata relatia intre cetateni si companii, pe de o parte, si ministere, agentii si primarii, pe de alta parte, astfel incat sa nu rezulte tot timpul perceptia de sufocare, de respingere si de desconsiderare a individului de catre stat? De ce nu poate disparea raspunsul “nu este de competenta noastra” si sa fie inlocuit cu “notam problema, o vom rezolva”?
De ce nu exista o masura exacta, la zi, asa cum au directorii companiilor de la departamentele de vanzari, a numarului de bugetari din fiecare organizatie?
De ce nu exista o baza de date cu dosarele pacientilor care sa fie accesata de doctor/farmacie/spital prin care sa se evalueze exact cat costa ingrijirea fiecaruia si ce trebuie facut pentru a eficientiza aceasta activitate? Cat ar costa aceasta baza de date? 10 milioane de euro? 100 de milioane de euro? In ultimii patru ani, cheltuielile pentru sanatate au crescut de la 2,5 miliarde de euro la 5 miliarde de euro. De ce nu exista o crestere a calitatii serviciilor medicale publice? Un astfel de sistem ar putea raspunde.
Spune actualul guvern ca turismul este prioritate nationala. Dar cat business fac restaurantele, cafenelele si hotelurile din Romania? Stie cineva din Guvern? Exista un sistem de raportare si urmarire a acestei afaceri care poate aduce 5-10 miliarde de euro Romaniei?
La intrebarea Ziarului Financiar catre Ministerul Turismului, oficialii de acolo au raspuns nonsalant: in Romania exista 25 de cafenele (vezi http://www.zf.ro/eveniment/ministerul-turismului-spune-ca-sunt-doar-25-de-cafenele-in-romania-4723963/). Atata au numarat cei 229 de angajati ai acestui minister. 25 de cafenele, adica tot atatea cat exista pe o singur bulevard din Bucuresti.
Presedintele spune ca sunt ajutoare sociale platite incorect. Dar de ce nu se pot conecta bazele de date ale primariilor, unde se vad impozitele platite de fiecare contribuabil pentru imobilele sau masinile detinute, cu cele ale Ministerului Muncii si Protectiei Sociale?
Adica la sedinta de guvern, ca in cadrul unui board de companie, de ce nu poate ministrul muncii sa spuna ministrului finantelor: am nevoie de doi specialisti timp de sase luni la mine sa construiasca o baza de date pentru eficientizarea ajutoarelor sociale.
Eficienta administratiei poate fi construita pornind de la cateva puncte de sprijin. Dupa ce sunt identificate problemele si ierarhizate, cateva solutii pot fi date. Dar asta este deja gandire de business.
Sorin Paslaru este redactorul-sef al ZF
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.