Liderul opoziției din Marea Britanie, Ed Miliband, a lansat o ofensivă împotriva instituțiilor de credit, promițând o “separare reală” între activitățile de investiții ale băncilor și cele de retail, precum și majorarea ratei superioare de impozitare a veniturilor persoanelor fizice.
Avertismentul politicianului a creat panică în centrul financiar londonez, care se teme că cele mai mari bănci britanice ar putea fi forțate să se separe atunci când partidul lui Miliband, Partidul Laburist, se va afla la putere.
Coaliția guvernamentală, formată din conservatori și liberal-democrați, a spus că va implementa recomandările economistului John Vickers de la Universitatea Oxford, care a analizat cum ar trebui structurate băncile după manifestarea crizei la nivel global, scrie Thomson Reuters.
Însă criticii, și chiar Vickers însuși, au pus la îndoială unele propuneri ale analizei, printre care se numără și separarea activității de investiții a băncilor de cea de retail. “Băncile și guvernul pot schimba direcția și pot spune că vor implementa principiile Vickers în întregime – asta înseamnă că se va izola activitatea de investiții de cea de retail. Avem neoie de o separare reală, de o schimbare organizațională”, a spus Miliband.
Băncile britanice, inclusiv Barclays, RBS, Lloyds și HSBC, vor avea timp până în anul 2019 pentru a îndeplini modificările pe care guvernul le va aduce legilor privind reglementarea bancară până în 2015.
“Ori fac ei acest lucru – ceea ce nu s-a întâmplat în ultimii ani – ori o va face următorul guvern laburist: va separa prin lege activitățile de investiții ale băncilor de cele de retail”, a adăugat liderul laburist.
Unii membri conservatori aflați la guvernare s-au îngrijorat că “pedepsirea” sectorului financiar ar putea afecta competitivitatea City-ului londonez, un centru financiar important la nivel global, și ar putea chiar dăuna economiei britanice aflată în recesiune. Miliband, care l-a înlocuit pe fostul premier Gordon Brown la conducerea Partidului Laburist, a încercat să facă până acum o impresie bună în fața alegătorilor. Sondajele de opinie arată că Partidul Laburist ar câștiga alegerile dacă acestea ar avea loc mâine, însă cele referitoare la candidatura lui Miliband indică o înfrângere a acestuia în fața actualului premier David Cameron.
În plus, Miliband, care consideră că guvernul lui Cameron este prea “prietenos” cu cei bogați într-o eră a austerității, a spus că partidul său ar majora taxele pentru cei cu venituri mari, contrar deciziei cabinetului de a reduce rata de impozitare a veniturilor de la 50% la 45%.
Reacțiile din sistemul bancar britanic
Băncile britanice, care sunt deja în atenția politicienilor din cauza scandalului privind manipularea dobânzii de referință Libor, au refuzat să fie “târâte într-un meci politic” cu Miliband, notează Financial Times. Cu toate acestea, un bancher a spus că prin această măsură Marea Britanie și economia acesteia vor fi puternic afectate, și la fel și clienții și stabilitatea financiară.
“De la declanșarea crizei financiare la nivel global, instituțiile de credit și reglementările bancare s-au schimbat complet. Marile bănci britanice s-au angajat în mod public să facă schimbările necesare pentru a reface stabilitatea financiară, pentru a contribui la relansarea economică și pentru a recâștiga încrederea clienților lor”, se arată într-o declarație a Asociației Bancherilor Britanici.
Alistair Darling, fostul ministru de finanțe membru al Partidului laburist, a respins așa-zisa abordare Glass Steagall – legea americană prin care s-a impus separarea băncilor de investiții de cele comerciale în 1933, după Marea Depresiune – pentru că aceasta este simplistă și depășită.
El a susținut că multe dintre victimele prăbușirii pieței financiare au fost ori băncile de investiții, precum Lehman Brothers din SUA, ori bănci comerciale care ofereau produse simple, precum cea britanică numită Northern Rock. În consecință, băncile mari și cu activități diversificate ar putea fi mai solide.
“Nu cred că o abordare similară legii Glass Steagall, care probabil că a fost potrivită pentru anii 1930, este bună pentru secolul 21”, a afirmat Darling.
Cu toate acestea, inițiativa lui Miliband ar putea fi legată de poziționarea politică, arătând astfel angajamentul său de a promova “un capitalism responsabil”, însă ar putea fi o adevărată amenințare pentru băncile universale, precum Barclays și Royal Bank of Scotland. Liderul laburist a menționat că ar renunța la separarea activităților de investiții ale băncilor de cele de retail dacă reformele propuse de Vickers, care se implementează în prezent, ar reuși să consolideze sistemul bancar.
Coaliția are în vedere separarea între operațiunile comerciale și cele de tip “cazinou”. Operațiunile de tip “cazinou” se referă la practicile băncilor comerciale prin care se angajează în activități speculative și riscante cu scopul de a obține profituri mari. Această măsură ar trebui să devină lege până în 2015, cu toate că separarea se va realiza în întregime abia în 2019.
Partidul Laburist nu vrea să modifice această lege, ci mai degrabă vrea să pună presiune asupra coaliției pentru a implementa recomandările din raportul Vickers în totalitate în sistemul bancar.
Miliband este îngrijorat, în special, că băncile comerciale ar putea reuși să îi convingă pe miniștri să le permită în continuare să tranzacționeze contracte swap pe rata dobânzii și pe cursul valutar, aceasta fiind una din practicile pe care Vickers vrea să le interzică.
5 sugestii trimise de 47 de instituții comisiei parlamentare din Marea Britanie care se ocupă de reglementarea sistemului bancar
1. “Whistleblowing”. Băncile ar trebui să clarifice politicile lor în privința “informării” în legătură cu neregulile din sistem și să promoveze mai mult acest tip de acțiune.
2. Guvernanța corporativă. Marea Britanie ar trebui să ia în considerare introducerea unei legi echivalente celei din SUA, numită Sarbanes-Oxley Act. Aceasta a fost introdusă în America ca răspuns la marile scandaluri prinvind fraudele din contabilitatea companiilor, precum Enron, WorldCom și Peregrine Systems. Scopul legii a fost recăpătarea încrederii din partea investitorilor care au suferit pierderi de miliarde de dolari atunci când prețul acțiunilor acestor firme a scăzut dramatic.
3. Diminuarea importanței sistemice a băncilor. Băncile de dimensiuni mari ar trebui restructurate în timp, pentru a preveni problema “too big to fail”, deoarece provocările gestionării unei instituții de calibru mare sunt foarte mari.
4. Băncile de investiții vs. băncile comerciale. Propunerea din raportul Vickers se referă la separarea activității investiționale de cea de retail în cadrul fiecărei bănci. Însă, reprezentanții celor 47 de institiții propun interzicerea desfășurării ambelor activități în cadrul aceleiași bănci.
5. Înăsprirea sancțiunilor penale. Riscul excesiv asumat de bănci în operațiunile lor ar trebui să reprezinte o infracțiune, pentru că mulți manageri ai instituțiilor de credit au beneficiat de absența unei astfel de măsuri, asumându-și riscuri pentru care nu puteau să fie trași la răspundere.