Pregatirile pentru alegerile prezidentiale din Iugoslavia din 24 septembrie, primele organizate prin vot universal direct, potrivit noilor modificari constitutionale, aduc din nou in prim plan neintelegerile care dezbina partidele de opozitie de la Belgrad.
Potrivit noilor reglementari, candidatul care va obtine din primul tur mai mult de 50% din voturi va fi declarat presedinte. Legea alegerilor prezidentiale adoptata la sfarsitul lui iulie prevede ca, daca nici unul dintre candidati nu va castiga mai mult de 50% din voturi, primii doi candidati plasati vor intra in cel de-al doilea tur.
Alaturi de Slobodan Milosevici, pana acum si-au anuntat participarea la prezidentiale actualul primar al Belgradului Vojislav Mihailovici din partea Miscarii Sarbe pentru Reinnoire (SPO), Vojislav Kostunita, liderul Patridului Democrat, al doilea candidat al opozitiei sarbe, si Tomislav Nikolici, numarul doi in ierarhia Partidului Radical al lui Vojislav Seselj. Kostunita a fost ales pentru a candida la acest post datorita pozitiei sale nationaliste, care reflecta in general punctele de vedere impartasite de opinia publica iugoslava.
De altfel, acesta a si inceput sa faca declaratii oficiale criticand dur politica SUA fata de Iugoslavia. “SUA ne-au izolat, si din aceasta cauza nu putem accepta sprijinul lor”, a spus el, reflectand, de fapt, puncte de vedere impartasite de majoritatea celor care acum un an de zile rezistau bombardamentelor NATO.
Faptul ca SPO, partidul lui Draskovici, a preferat sa-si aleaga un candidat propriu, refuzand sa se ralieze celorlalte forte de opozitie, demonstreaza faptul ca, nici acum, cand ar fi existat o posibilitate de creare a unui front comun impotriva liderului de la Belgrad, nu se profita de aceasta oportunitate. Lipsa unui demers concentrat al acestora netezeste calea unui nou mandat pentru Milosevici.
Nu in ultimul rand, nici puterile occidentale nu au inca o viziune coerenta in privinta viitorului Balcanilor. La summit-ul G8 din iulie, din Japonia, Michael Steiner, consilier diplomatic al cancelarului german, Gerhard Schroeder, a declarat ca atat cancelarul, cat si premierul italian, Giuliano D’Amato, au spus ca reprezentantii comunitatii internationale nu vor recunoaste rezultatele alegerilor care vor avea loc in conformitate cu prevederile constitutiei amendate.
Astfel, acestea isi exprima propriile ingrijorari in privinta eventualitatii obtinerii unui nou mandat de catre Milosevici ceea ce va duce la inca o perioada de izolare a Serbiei.
O cercetare realizata de Institutul de Cercetari Sociale de la Belgrad la sfarsitul lui iulie releva faptul ca, in conditiile unei competitii corecte pentru alegerile prezidentiale, Vojislav Kostunita ar putea obtine 42% din voturi, in timp ce Milosevici doar 28%. Acelasi sondaj arata ca doar 22% dintre cei intervievati erau de acord cu boicotarea alegerilor, in timp ce 43% erau impotriva, iar 35% indecisi.
In toata aceasta degringolada, singura speranta poate veni din sfera societatii civile si, in special, din partea tineretului. Reuniti in “Otpor!” (“Rezistenta”) acestia desfasoara de cateva luni o ampla campanie prin care incearca sa determine populatia iugoslava sa mearga la vot, unul dintre putinele drepturi democratice de care se mai bucura inca cetatenii iugoslavi.
In contextul deteriorarii continue a vietii politice, “partizanii” din timpul lui Milosevici au reusit sa-si creeze o structura prin care sa lupte prin mijloacele specifice societatii civile pentru innoirea vietii politice. Lipsiti de structuri de partid, lipsiti de un lider, presedinte sau orice alt fel de conducator, ei vor sa-i convinga pe cei care nu au constientizat inca importanta votului sa mearga la urne.
Ei militeaza pentru organizarea de alegeri libere si corecte, pentru o universitate libera si pentru o mass-media independenta. Cand “reinnoirea” vietii publice iugoslave intarzie sa aiba loc, “Otpor!” se lupta pentru a aduce un suflu nou. Nu neaparat occidental sau american, ci pur si simplu altceva decat ceea cu ce au avut pana acum “supusii” lui Milosevici.
Iar acest lucru a fost foarte bine inteles de regimul de la Belgrad, care a deschis o adevarata de campanie de arestari ale activistilor organizatiei, care sunt batuti, iar unii chiar si omorati. Autoritatile ii numesc teroristi si ii considera “vanduti” Occidentului.
Initiativa lor nu este unica in istoria iugoslava. In anii ’60 – ’70, au aparut o serie de miscari, in special in lumea literara, care s-au opus ideologiei titoiste, strategia adoptata de ei fiind separarea de tot ceea ce inseamna politica. Tot atunci au aparut si primele manifestari ale dorintelor nationalitatilor din cadrul federatiei – sarbi, croati, bosniaci – de a trai separat, de a-si crea identitati separate, pregatind astfel terenul conflictelor de la inceputul anilor ’90.