Marile companii își permit să angajeze case de avocatură sau au departamente proprii care să le scoată din hățișul legislativ, dar pentru ceilalți, “Dumnezeu cu mila”, după cum spune Cristian Pârvan, secretarul general al Asociației Oamenilor de Afaceri din România (AOAR).
Sute de ordonanțe de urgență sunt adoptate în fiecare an, unele sunt abrogate apoi prin alte legi, legi modificate, dar care sunt publicate doar parțial, adică doar modificările – acesta este coșmarul pentru oamenii de afaceri, adaugă Pârvan.Iată, de pildă, cazul Ordonanței de Urgență numărul 43/2006 privind funcționarea Curții de Conturi. În baza de date a Consiliului Legislativ ea apare ca fiind în vigoare deoarece nu a fost adoptată ca lege și nici abrogată.
În fapt, Curtea de Conturi funcționează după Legea 94/1992 (republicată), adică exact legea pe care OUG 43/2006 o abroga. Ce s-a întâmplat între timp? Curtea Constituțională a declarat neconstituțională OUG 43, iar Guvernul trebuia să o retragă sau să o modifice. Ce a făcut Guvernul?
A modificat Legea 94/1992, a republicat-o, și a lăsat ordonanța de urgență așa așteptând termenul de 60 de zile după decizia Curții, astfel încât ea să fie abrogată de la sine. Pe site-ul Consiliului Legislativ ea apare însă ca fiind în vigoare pentru că nimeni nu a mai amintit de această ordonanță.
La fel se întâmplă cu Ordonanța de Urgență 33/2007 privind legea energiei. Ea apare ca fiind în vigoare. În fapt, o nouă lege a energiei a fost adoptată în iunie curent – dar o simplă căutare pe internet a ordonanței te trimite la site-ul Ministerului Economiei unde ordonanța se găsește încă. Dar ea nu are cum să fie în vigoare de vreme ce ultimul act publicat în Monitorul Oficial este cel în vigoare. Cu toate acestea, în repertoriul legislativ al Camerei Deputaților ea apare ca fiind în vigoare de vreme ce nu a fost adoptată o lege în locul ei.
Șapte din cele 111 ordonanțe de urgență adoptate de Guvern în 2009 apar pe site-ul Camerei Deputaților ca fiind în vigoare în vreme ce nu au fost adoptate legi de aprobare a acestor ordonanțe. 35 dintre ordonanțele de urgență emise în 2011, 125 la număr, nu au legi de adoptare, drept care se poate spune că sunt încă în vigoare. În fapt, o ordonanță de urgență nu poate intra în vigoare înainte de publicarea ei în Monitorul Oficial și de transmiterea ei către Parlament cu obligativitatea propunerii unei proceduri de urgență. Dacă Guvernul emite o ordonanță de urgență în timpul vacanței parlamentare, Parlamentul trebuie convocat în sesiune extraordinară pentru că este vorba despre o urgență. Atunci de ce rămân zeci de ordonanțe de urgență în vigoare atâta vreme? De ce vedem pe stradă afișe de tipul “potrivit ordonanței de urgență X” în loc de “potrivit legii X”?
Cum explică Gheorghe Barbu, secretarul general al Camerei Deputaților, această situație? Explicația este, arată el, că o ordonanță de urgență poate rămâne în vigoare un an, doi, trei, cinci, pentru că nu există obligativitatea ca Parlamentul să o adopte într-un termen anume. Dar, dacă cineva ar vrea să știe dacă o ordonanță de urgență care apare ca fiind în vigoare în baza Consiliului Legislativ este într-adevăr în vigoare, dat fiind că unele apar ca fiind în vigoare și nu sunt, cum trebuie să procedeze? “Sunați la Consiliul Legislativ dacă vreți să știți dacă mai este în vigoare sau nu. Sau mergeți la Monitorul Oficial (Barbu indică rubrica), dar sunt și firme specializate”, este sfatul lui Gheorghe Barbu.
“Alo! Consiliul Legislativ? Sunt Popescu de la firma Pârvan, îmi spuneți și mie dacă mai este în vigoare?”, glumește Cristian Pârvan.
Care este cea mai veche ordonanță de urgență în vigoare? Nu poți ști pentru că nu știi prin ce a fost modificată. Și nu există obligativitatea ca un act normativ modificat să fie publicat în integralitatea lui ca să poți ști că acel ultim act este totul și nu mai ai nevoie de altceva. Să știi că legea este întreagă și nu trebuie să ai teancuri de acte normative care reglementează una și aceeași problemă.
“Noi publicăm legile integral doar dacă există un articol care prevede acest lucru: se republică și se renumerotează articolele. Altfel nu”, arată Barbu.
De ce nu se republică integral toate legile modificate? “Eu v-am spus care este situația” se apără secretarul general al Camerei Deputaților, cameră ce găzduiește pe site-ul ei baza de date a Consiliului Legislativ. “Publicarea integrală trebuie să înceapă întâi cu Codul fiscal care a fost modificat de sute de ori până acum. Codul fiscal, Codul muncii, legile proprietății. Măcar pe acestea să le republice integral”, spune Pârvan.
Acum situația este așa, arată el: “Dacă ești pe fază bine, dacă nu, nu. Și apoi vine Ministerul Finanțelor sau cine o avea interes în modificările care s-au făcut și spune: «păi stai așa, că nu e bine… s-a modificat. Și tu plătești…»”.
Potrivit secretarului general al Asociației Oamenilor de Afaceri, chiar Consiliul Legislativ ar trebui să fie cel care să vegheze, în numele societății, la coerența legislativă: “Atenție, aveți șapte legi, trei ordonanțe, pe o temă. Faceți ceva. Dar eu nu știu ce face acest Consiliu Legislativ.”