Eu mă-mblânzesc, sălbatică e ora
Eu vin la timp, dar timpul nu mai vine,
Sosind la vreme am ajuns târziu,
Lumina zilei a fugit de mine.
Pleiadele râzând își joacă hora,
La vorbă eu sunt singura ce ține,
Mă simt răzleață fiindcă sunt aceeași,
Ce oră este nu se știe bine.
Eu am credință, aștrii au mișcare,
Eu stau pe loc, Pleiada pedalează,
Venind la timp nu mai găsesc pe nimeni,
Un miez de noapte ține loc de-amiază.
Eu vin la vreme, vremea nu sosește,
Statornică fiind ajung străină,
Mă simt în plus și mi se face frică,
Atâta-nșelăciune copleșește,
Eu nu trădez, dar stelele se mișcă
Și tot eu sunt aceea care strică.
Din volumul bilingv (română/ franceză) Poemele Dagmarei – traduse din amurg de Elisabeta Isanos, ed. LUCMAN, 2012