Unul dintre acestea este Promenada Operei, aflata la cea de a treia editie, de fapt un concert de arii si uverturi, bineinteles de opera, care se desfasoara in fata Operei Nationale din Bucuresti si care aduna – accesul fiind gratuit – mii de oameni. Cu o sonorizare decenta – detaliu foarte important si deloc de la sine inteles la noi – si o iluminare care chiar daca mai are de câstigat la capitolul stil a creat o atmosfera proprie unui eveniment, Promenada Operei a adus in fata unui public cu mare potential o buna parte dintre cele mai in forma tinere voci românesti de opera ale momentului.
Daca prima editie a Promenadei a avut loc pe 25 august 2007, iar cea de-a doua pe 30 august 2008, de data aceasta ea s-a petrecut mai devreme, in miezul verii, in seara de 1 august, in perioada de maxima “seceta” culturala bucuresteana, urmând ca la finalul lunii august ONB sa deschida festivalul “Enescu” cu o noua productie Oedipe.
Si concertul din acest an a adunat cu precadere tineri artisti de opera care s-au facut deja remarcati in cadrul productiilor bucurestene sau prin participarea la importante competitii internationale. Numele lor sunt Antonela Bârnat, Mihaela Ispan, Teodor Ilincai, Maria Jinga, Marius Manea, Bogdan Mihai, Aurelia Florian, alaturi de acestia evoluând si vedetele ONB Eugen Secobeanu, Silvia Sorina Munteanu, Iordache Basalic si Mihaela Stanciu. Programul, prezentat de Sever Voinescu, a inclus arii si duete celebre de Verdi, Mozart, Bizet, Rossini, Donizetti, Strauss, Lehar si nu numai, acompaniati de orchestra ONB dirijata de Tiberiu Soare. S-a mers si de aceasta data pe o reteta sigura, care a atras un public ce nu s-a lasat speriat de picaturile de ploaie care au inceput sa cada dupa doar câteva arii.
Potentialul real al publicului adunat in jurul unui eveniment de acest tip decurge din prospetimea lui. Este o lume care foarte probabil nu obisnuieste sa vina regulat la opera si care dupa o astfel de seara de vara petrecuta si altfel decât la o terasa, la mall sau pur si simplu in fata televizorului al carui discurs – cel putin in ceea ce priveste saracia de continut a productiilor autohtone de orice gen – parca face caldura si mai greu de suportat, are in sfârsit parte de altceva. Succesul de public, nu doar cantitativ, este chiar incurajator.
Acest public, chiar daca nu va improspata masiv distributia destul de monotona a spectatorilor de stagiune, cu siguranta contribuie la formarea unei opinii favorabile fata de spectacolele live sustinute de artisti profesionisti.
Ideea directorului ONB, Catalin Ionescu-Arbore, de a prelua modelul manifestarilor de amploare initiate si de alte opere din Europa, precum cele din Londra, Paris, Roma, Viena, Berlin, Madrid, Praga, se arata iata, de succes, Opera Nationala Bucuresti putându-se mândri deja cu o gala de traditie si de anvergura. In seara de 1 august, am avut o placuta senzatie spirituala de racoare, de normalitate, pe care mi-as dori sa o retraiesc mai des la noi.
OLTEA SERBAN-PARAU (n. 12 martie 1969) este muzicolog si critic muzical, actualmente redactorul-sef al postului public Radio Romania Cultural, dupa ce a condus timp de 7 ani postul particular Radio Romantic. Semneaza in continuare rubrici saptamanale in Ziarul de Duminica si Adevarul literar. Activitatea ei publicistic” cuprinde peste 2.000 de articole aparute in presa scris”, majoritatea pe teme muzicale, sute de emisiuni si programe de radio si numeroase emisiuni si aparitii TV. Este semnatara traducerii si a articolelor privind compozitorii romani pentru Larousse – Dictionar de mari muzicieni si responsabil” cu sectiunea muzical” a Dictionarului enciclopedic. Este membr” a Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania. A fost distins” cu mai multe premii, printre care Premiul pentru Originalitatea Profilului Radiofonic al Consiliului National al Audiovizualului in 2002 si Premiul pentru Publicistic” al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania in 2006.
Ziarul de Duminică
ORA DE VARF / Racoare dinspre Promenada Operei
Desi nu agreez respectiva zona lingvistica, trebuie sa admit ca „aburelii" generale – inclusiv spirituale – din miez de vara, rareori i se ofera o alternativa. Inceputul de august, chiar daca nu neaparat canicular, dar cu siguranta prafuit si agasant de inghesuit, ducea pâna de curând lipsa in Bucuresti de produse culturale agreabile, care sa nu fie obligatoriu si superficiale.