În colecția „Biblioteca de Literatură Neoelenă” a Editurii Omonia*) a apărut o ediție bilingvă dedicată personalității strălucitului cărturar, dascăl, orator, scriitor, jurnalist și pictor cipriot Epaminondas I. Frangoudis (Limasol, 1829 – București, 1897). Decorat în urmă cu 122 de ani de regele Carol I în semn de recunoaștere a contribuției sale în domeniul învățământului, Epaminondas I. Frangoudis a trăit 37 de ani la București, afirmându-se ca unul dintre cei mai prestigioși reprezentanți ai comunității grecești din capitala României. Orator talentat („mișca până la lăcrămare inimile acelora care se interesează de problemele naționale”, cum consemna un ziar grecesc al vremii care apărea la București), profesorul originar din Limasol își exprima adesea sentimentele de recunoștință față de „pământul frățesc al Dacilor”.
Volumul cuprinde toate scrierile (6), în principal discursuri, publicate de cărturarul cipriot la București, două texte inedite și un studiu semnat de Rita Dobroiu despre poemul dedicat lui Alexandru Ioan Cuza de Frangoudis și păstrat în manuscris la Biblioteca Academiei Române.
În amplul studiu introductiv, intitulat „Epaminondas I. Frangoudis. Un ilustru reprezentant al intelectualității eleno-române”, profesorul atenian Theodosis Pylarinos examinează textele lui Frangoudis, subliniind solida cunoaștere a Antichității și erudiția acestuia. „Textele lui, cu caracter național, inspirate pe pământ românesc, fie de evenimente care privesc ambele popoare, fie de persoane din rândul grecilor strâns legate de România, aparțin deopotrivă și grecilor și românilor. Epaminondas Frangoudis stă între ei ca o verigă de legătură de aur, constituind un model de grec cu mentalitate interculturală și având ca piloni de referință Ciprul, Kerkyra, Atena, București.” Textele acestea, al căror stil amintește de Thucydide, înscriindu-se în cea mai bună tradiție a discursului antic, servesc un dublu scop: „învigorarea conștiinței elene, pe de o parte, și dorința autorului de apropiere de români, pe de altă parte”.
„Panegiric luptătorilor pentru credință și patrie”, cel mai amplu și „cel mai important dintre textele reeditate acum ale lui Frangoudis”, singurul editat doar în greacă (edițiile princeps ale celorlalte texte sunt bilingve, traducătorul lor fiind chiar autorul, care era și interpret pe lângă Ministerul român de Externe), a fost tradus în română de neoelenistul Mihai Țipău.
Tabelul cronologic oferă bogate elemente, unele necunoscute până acum, despre viața și cariera primului profesor de filologie greacă de la Universitatea București, care a devenit și decanul Facultății de Litere. Emoționante sunt amintirile și evocările profesorilor (între ei, Nicolae Iorga, Alexandru Odobescu) și studenților săi (C. Bacalbașa) despre colegul și, respectiv, dascălul lor cipriot. Notele cuprind elemente și repere filologice și istorice despre fiecare text.
În corpusul de ilustrații color figurează pentru prima dată facsimile din manuscrisul poemului dedicat lui Cuza și ilustrat chiar de Frangoudis.
Apariția cărții coincide cu sărbătorirea a 150 de ani de la fondarea Universității București. Alegerea lui Epaminondas I. Frangoudis, de „a participa” în acest fel la sărbătorire, constituie, în opinia profesorului Pylarinos, „o atipică comemorare literară dedicată acestei importante personalități a literelor elene și române.”
*) Un cărturar cipriot la București – Epaminondas I. Frangoudis (1829-1897). Discursuri •Λόγοι. Editura Omonia, colecția „Biblioteca de Literatură Neoelenă”. Ediție bilingvă. Studiu introductiv: Theodosis Pylarinos. Îngrijire de ediție și cronologie: Elena Lazăr. Traducere: Mihai Țipău