Începem din acest număr o serie de articole de prezentare a unor CD-uri publicate de Casa Radio cu înregistrări extraordinare, mai noi sau mai vechi.
Manfred. Orchestra Națională Radio. Dirijor Tiberiu Soare
Prea rar programată în concerte publice din cauza dificultăților tehnice semnificative pe care le ridică orchestrei, Manfred, lucrare în patru tablouri op. 58 creată de Ceaikovski după Byron, este a șaptea lui simfonie, deși cronologic nu e ultima, fiind compusă în 1885. A fost prezentată în primă audiție la Moscova, în 1886. Balakirev este cel care i-a propus lui Ceaikovski acest subiect, recomandându-i să ia ca modele Simfonia fantastică și Harold în Italia de Berlioz.
Cele patru mișcări sunt unite prin tema tragică a eroului, contrapunctată de tema elegiacă a iubitei lui, Astarte. Ceaikovski se apropie de Berlioz, în măsura în care tinde către fuziunea simfoniei cu poemul simfonic. Dar tot aici se simte și moștenirea lui Liszt, mai ales în finalul a cărui apoteoză se încheie cu un coral de orgă.
Manfred este mai degrabă o simfonie, decât un poem simfonic, și poate fi considerată, fără îndoială, cea mai profund romantică și cea mai suprinzătoare dintre creațiile sale de gen. Preocuparea lui Ceaikovski pentru adevărul expresiei, pentru sinceritate, ca și pentru simplitate, este legată și aici de tema unică a lucrărilor sale simfonice și lirice: destinul uman, lupta pe care omul o duce pentru a încerca să-l domine și eșecul său final. Există la el o dorință pasionată de a traduce în muzică tragicul și pasiunile umane, cu o generozitate și o hipersensibilitate extreme.
Ceaikovski rămâne cu siguranță cel mai bun simfonist rus al generației sale, iar Manfred poate fi considerată una dintre lucrările simfonice cel mai intens romantice și mai pline de pasiune ale tuturor timpurilor.
(Extrase din prezentarea realizată de muzicologul Oltea Șerban-Pârâu)
Orchestra Națională Radio Dirijor: Cristian Măcelaru
Mihail Glinka – Ruslan și Ludmila
Nikolai Rimski-Korsakov – Șeherazada
Numele lui Cristian Măcelaru mi-a atras atenția, pentru întâia dată, în februarie 2012, atunci când tânărul dirijor american de origine română marca un debut de senzație la pupitrul Orchestrei Simfonice din Chicago, înlocuindu-l, în ultimul moment, pe celebrul Pierre Boulez. Și tot în același an, în luna octombrie, primea o importantă distincție din partea Fundației Sir Georg Solti – Premiul pentru cel mai promițător șef de orchestră. Recunoașterea talentului și a măiestriei sale în arta dirijorală, venită din partea unor importante personalități care fac parte din conducerea fundației ce poartă numele unuia dintre cei mai importanți dirijori ai veacului trecut, a venit, fără îndoială, în urma realizărilor sale remarcabile ca dirijor-asistent al celebrei Orchestre Simfonice din Philadelphia, acolo unde a avut ocazia să lucreze alături de nume dintre cele mai importante ale baghetei – Charles Dutoit și Yannick Nézet-Séguin.
Iar încrederea investită astfel s-a confirmat, Cristian Măcelaru devenind, în 2014, câștigătorul Premiului pentru dirijat Solti, dar și dirijor în rezidență al aceleiași prestigioase Orchestre Simfonice din Philadelphia.
Înregistrările incluse pe acest prim compact-disc al dirijorului Cristian Măcelaru sunt rezultatul primei sale colaborări cu Orchestra Națională Radio pe podiumul Studioului de concerte „Mihail Jora”, din noiembrie 2012.
Alegând un program de o răscolitoare intensitate, cu pagini de referință ale creației de la mijlocul și finele veacului al XIX-lea, semnate de doi dintre compozitorii care au definit drumul școlii naționale ruse – Glinka și Rimski-Korsakov, Cristian Măcelaru și-a concentrat forța trăirilor artistice în ferma definire a gestului dirijoral, elegant, generos, dar totodată impetuos și plin de dinamism. Viziunea sa asupra unor partituri definitorii pentru universul muzical rus de profundă factură romantică are ca rezultat un discurs impresionant prin monumentalitate și strălucire, în care însă detaliul este reliefat cu o minuțioasă atenție.
(Extrase din prezentarea realizată de muzicologul Liliana Staicu)
Orchestra Națională Radio. Dirijor: Cristian Mandeal
Richard Strauss, Simfonia Alpilor
Anul 2014 începea la Sala Radio sub semnul lui Richard Strauss. Inițiat în urmă cu doi ani de Radio România, odată ajuns la a doua sa ediție, RadiRo – Festivalul Internațional al Orchestrelor Radio a fost gândit sub semnul aniversării a 150 de ani de la nașterea lui Richard Strauss, muzica poemelor sale simfonice fiind extrem de iubită în România și prea rar prezentată în concert.
Pentru că întotdeauna o nouă ediție de festival trebuie să aducă ceva în plus, de această dată au fost patru orchestre invitate alături de Orchestra Națională Radio, respectiv orchestrele simfonice radio din Helsinki, Praga și Stuttgart și Orchestre National de France.
Simfonia Alpilor, transpusă pe acest CD, a fost interpretată de Orchestra Națională Radio, sub bagheta lui Cristian Mandeal, în a doua seară a festivalului RadiRo, fiind una dintre simfoniile cele mai apreciate de public. În epoca de revoluție a limbajului muzical care a fost prima jumătate a secolului XX, Richard Strauss a realizat o sinteză esențialmente modernă, aceea a unui romantism aflat în prelungirea idealului clasic, pe care îl va atinge prin cele mai bune lucrări ale sale.
Un salt în lumea sonoră a lui Richard Strauss, dar și a altor compozitori clasico-romantici celebri este ceea ce a propus Festivalul Internațional al Orchestrelor Radio în 2014, sinceritatea și generozitatea inspirației sale, noblețea și eleganța formei fiind elemente care sperăm să se asocieze pentru un timp cât mai îndelungat în imaginarul dumneavoastră cu puternica componentă culturală a Radioului public din România, aflat alături de publicul său din 1928.
(Extrase din prezentarea realizată de muzicologul Oltea Șerban-Pârâu)