O cronica pedanta la acest film ar trebui sa inceapa asa cum sfarseste best seller-ul ecranizat! Si anume cu o “nota despre surse”. Evident, intai a fost Virginia Woolf, prozatoarea novatoare care in 1925 publica “Mrs Dalloway”, roman ce-a declansat inspiratia contemporanului Michael Cunningham. Cu dezinhibitia postmodernistului, acesta a ambitionat sa preia maniera woolfiana a fluxului constiintei tot pe o structura polifonica, de asemenea restransa la o zi de iunie, dar in trei paliere temporale diferite, in prim-plan cu tot atatea eroine. Una este autoarea insasi, surprinsa chiar in criza finala care i-a determinat sinuciderea pe cand cantarea destinul Doamnei Dalloway. O alta este o cititoare a cartii, sotie angoasata de o casatorie nedorita intr-un opulent Los Angeles postbelic. In New York-ul actual, o editoare, asemanata candva cu eroina Virginiei Woolf, isi insoteste in chin prietenul macinat de Sida.
O data hotarata ecranizarea, materia romanului (aparut in 1998 si incununat cu Premiul Pulitzer si PEN/Faulkner, tradus de Magda Teodorescu pentru Polirom si lansat o data cu premiera romaneasca a filmului) a fost incredintata dramaturgului David Hare, care a preluat stafeta creativitatii (de altfel laitmotiv generic) si i-a oferit regizorului Stephen Daldry (“parintele” cinematografic al lui Billy Elliot) un excelent scenariu ce decanteaza esentele, apropiindu-se surprinzator de mult de opera Virginiei Woolf. Un savant decupaj (pe buna dreptate montajul lui Peter Boyle a fost nominalizat la Oscar, ca de altfel multe alte compartimente) sustinut de o partitura muzicala formidabila (autor, Philip Glass, idem) serveste perfect (epitetele sunt de neevitat!) protagonistele care impletesc uimitoarea secventialitate a filmului (rasplatit cu Globul de aur). Actritele s-au angrenat ele insele intr-un climat de benefica emulatie, intelectuala si emotionala, identificandu-se fiecare cu personajul sau, dar si cu spiritul auctorial. Limbajul cinematografic (atat de inrudit cu scriitura moderna a Virginiei Woolf) suplineste divagatiile livresti actionand in directia unei sublimari profitabile. De aici o stare de inchietudine, o ciudata neliniste generata de incertitudinea sortii eroinelor. Plasate in mod categoric sub semnul mortii – “In moarte e o imbratisare. Moartea e o provocare…” – din motive ambigue, din rationamente obscure, din cauze echivoce. Ca-ntr-un poem simbolist, corespondentele sunt subtil evidentiate. De exemplu apa din primul cadru se regaseste si in somnul altei eroine bantuita si ea de ideea sinuciderii, revenind la final pentru a o primi ca intr-un lichid amiotic pe cea care s-a hotarat sa-si puna capat zilelor, obsedata de gandul ca este o povara pentru cei dragi, pentru toti cei ce nu-i inteleg unicitatea. Aceasta Virginia Woolf este stresata de propria-i capacitate de perceptie exacerbata, de noua conflagratie mondiala, de acuta nevroza ce nu-i permite sa atinga perfectiunea ravnita. Neimpacarea cu sine este impartasita si de eroinele “surori” care mediteaza la fel, reactioneaza similar, sufera deopotriva de intens. Grevate si de o sexualitate contrarianta, o homosexualitate declarata sau latenta, care genereaza in lant frustrari, mai mult sau mai putin minore, si esecuri categoric fundamentale.
Nikole Kidman (de nerecunoscut sub masca inedita ce o urateste tot pe atat cat isi imbogateste ea personajul), Meryl Streep (ca totdeauna fascinanta si in postura de literata sfasiata intre sacrificiu si daruire), Julianne Moore (izbutind sa innobileze banalitatea unei existente anoste) conduc spectatorul prin meandrele metafizicii umane. Un univers sensibil la care au acces si inocentii, si initiatii ce vor fi tentati sa refaca traseul subiectivitatii, ajungand cu siguranta la constatarea ca asista la implinirea aspiratiei secrete a scriitoarei ce visa sa nu tradeze realitatea : “Examinati timp de o clipa o minte obisnuita intr-o zi obisnuita. Mintea primeste miriade de impresii triviale, fantastice, evanescente sau intiparite cu ascutimea unui varf de otel. Navalesc din toate directiile, ploaie neincetata de atomi nenumarati, si, pe masura ce cad, se alcatuiesc sub forma de viata, viata zilei de luni sau de marti.” Viata filmului. Care a preluat titlul initial al cartii initiale…
* THE HOURS – Productie SUA 2002. Regia: Stephen Daldry. Cu: Nikole Kidman, Meryl Streep, Julianne Moore, Ed Harris, Jeff Daniels, John C. Reilly, Claire Danes, Miranda Richardson. Distribuit de New Films Romania.