… o casnică liniștită și o nimfă tulburătoare – susține Iris Murdoch, iar ideea scriitoarei se strecoară ca motto în capitolul întâi din noua carte a Aurorei Liiceanu, intră în rezonanță perfectă cu titlul incitant – “Supuse sau rebele. Două versiuni ale feminității”. Aproape că s-ar putea numi studii de caz cele două părți ale cărții, ce se ocupă de Hadley, prima soție a lui Ernest Hemingway, și de Zelda, prima soție a lui Scott Fitzgerald.
Cartea vine ca o misterioasă fundă ce leagă două romane: primul are ca personaj pe Hadley – “Soția din Paris” de Paula McLain (comentată în ZD, în numărul anterior), al doilea, pe Zelda – “Alabama Song” de Gilles Leroy, distins cu Premiul Goncourt în 2007, apărut la noi în 2008. Romanele au în comun condiția de personaj și narator a celor două soții, care s-au întâlnit în Parisul anilor nebuni și au descoperit o altfel de viață decât cea lăsată în urmă. Dar, în rest, totul le deosebește.
Exact deosebirea dintre ele este exploatată inteligent și cuceritor de Aurora Liiceanu, care intuiește contrastul violent dintre ele în relație cu soții lor unici în scris și cu personalități puternice și dominatoare. Și dincolo de observațiile fine și nuanțate, aș adăuga impresia că Hadley s-a născut puțin prea târziu, căci felul ei de a fi parcă se potrivește mai curând sfârșitului de secol XIX, iar Zelda s-a născut prea devreme, probabil i-ar fi fost benefic timpul feminismului.
Hadley este supusă și înțeleaptă, mai mare cu opt ani decât Hemingway, și s-a pregătit să fie soția tipică, dedicată în exclusivitate bărbatului și familiei. Totuși cei doi au în comun proveniența din familii înstărite, cu mame dominatoare, cu tați marcați de eșec ce-i duce într-un final chiar la sinucidere. Hadley îl urmează la Paris, asistă la felul în care se naște prietenia cu Gertrude Stein, la apropierea de Ezra Pound, și mai ales la truda zilnică a tânărului scriitor.
Onestitate și echilibru, tact și răbdare o ajută să-l ajute pe Ernest Hemingway când nu mai suportă să fie prizonierul propriei minți și vrea un răgaz de pace. Anii parizieni înseamnă trai modest și bucurii simple, dar tensiunea apare odată cu frumoasele emancipate, care îl atrag pe scriitor, în mai multe feluri. Și Hadley intuiește că ele stau la pândă, iar Pauline, pe care o crede prietenă, se strecoară în familie, în universul scrisului, apoi chiar în patul soțului ei.
Aurora Liiceanu depistează și aici micul amănunt biografic semnificativ: Hadley reușește să-i piardă manuscrisele soțului ei, rodul muncii lui de trei ani, și să rămână însărcinată, deși era ultimul lucru dorit de Hemingway, într-o perioadă când trăiau încă strâmtorați, încă nu se afirmase și se afla în căutarea propriilor teme și subiecte, își forja stilul. Iar detaliul biografic semnalează percepția manuscriselor ca dușmani și sarcina ca afirmarea feminității.
Zelda în schimb este o tânără frumoasă și capricioasă, farmecul sudist o face irezistibilă, iar căsătoria înseamnă o aventură plină de neprevăzut. Succesul lui Scott vine rapid, banii curg, le iau mințile și-i copleșesc, încât se dedau la gesturi excentrice, devenind starurile epocii. Zelda nu contenește să se caute pe sine, vrea propria cale în artă: balet, pictură, scris. Viața și jurnalul, cuvintele și gesturile ei sunt materia de scris pentru Scott.
Cei doi soți intră într-un cerc vicios: psihiatrii și internările Zeldei costă enorm, iar Scott se vede pus sub presiunea scrisului care aduce bani ca să poată achita facturile. Există și cercul invizibil construit de Scott, care nu acceptă ideea că ea că l-ar putea concura, că și-ar folosi ea însăși ideile și replicile scânteietoare. De aici, interdicțiile impuse cu ajutorul medicilor.
Analizele făcute surprind două psihologii feminine ce se pot extrapola, căci dintotdeauna bărbații au râvnit la o prezență feminină blândă, care să se substituie propriei mame ori să o concureze, la alta provocatoare, poate rebelă, care sfidează și ademenește cu spiritul ei neîmblânzit. Hadley și Zelda sunt cele două fețe ale femeii pe care, în secret, o dorește orice bărbat.
Aurora Liiceanu, Supuse sau rebele. Două versiuni ale feminității, Editura Polirom, 2013, 240 pag.