Un umanism mai curand teoretic și rutinat ne-a obișnuit sa credem ca Pamantul a fost, este și va fi mereu al oamenilor. De acord, dar al caror oameni? Omul pe care il cunoaștem astazi, și care a facut in ultimii zece mii de ani istoria, este rezultatul unei evolutii naturale. Pe traseul acesteia, abilitatile și inteligenta i s-au perfectionat treptat, fortate de problemele carora trebuia sa le gaseasca rezolvari fie in mediul inconjurator, fie in formulele de societate imaginate pentru propriul confort și propria-i protectie. Lucrurile ar putea continua in virtutea acestui mecanism, dar se pare ca omenirea a ajuns la o raspantie de unde drumul i se desparte de natura și de natural, alegand o linie de evolutie surprinzatoare.
Ultimele decenii au produs o intreaga serie de noutati știintifice ce marcheaza lumea contemporana mai profund decat ar fi ea dispusa sa accepte. Aparitia și perfectionarea rapida a computerelor, nanotehnologia care le reduce pana la dimensiunile unor jucarii numai bune de implantat in craniu, pe post de proteze cu inteligenta artificiala, descifrarea genomului uman și imensele posibilitati de manipulare genetica aparute de aici, clonarile de animale și transferul acestor tehnici rafinate asupra fiintei umane, in fine, perspectiva unei imense prelungiri a vietii, de neconceput pana in pragul mileniului actual – toate acestea erau la un moment dat fantezii de-ale scriitorilor de SF, de care sa te amuzi, sa te uimești, ori chiar sa te infiori la gandul ca vreodata ar putea deveni realitate. Astazi, ele sunt realitatea insași. Sau macar germenii in actiune ai unor realitati viitoare, pe care futurologii nici nu indraznesc sa le impinga dincolo de anul 2050, convinși de faptul ca in scurta vreme de acum inainte vor aparea elemente noi, alte inventii și descoperiri formidabile, capabile sa ne remodeleze tabloul pronosticat acum, in tipare la care deocamdata n-avem cum ne gandi.
Ajung, insa, și performantele anticipate pentru relativ apropiatul an 2050 de catre specialiști de felul lui Ian Pearson de la Laboratoarele British Telecom, care iși formuleaza predictiile in interesul firmei sale, dar și spre uzul unor paturi sociale mai putin prevenite. Pentru futurologul familiarizat cu actualele tehnologii de varf e cat se poate de limpede ca lumea de la mijlocul secolului nostru va fi a oamenilor modificati genetic, a androizilor produși din materiale ce le vor face anatomia confundabila cu cea a omului natural (insa cu performante fizice, sportive, chiar sexuale de invidiat), a robotilor mai numeroși decat multimea de atunci a oamenilor de pe glob, a comunicatiilor bazate pe o forma tehnologica de telepatie și a explorarilor spatiale de lung parcurs, in conditii de viata temporar suspendata. Primele statii locuite vor fi deja instalate pe Luna, cancerul și alte boli de maxima gravitate vor tine de domeniul trecutului irepetabil, iar accesul direct la informatie se va face prin surse numeroase și automate, menite sa lase jurnalele de tip actual in desuetudine, și chiar prin apel rapid la intreaga Biblioteca Nationala a Congresului SUA, inregistrata miniatural și aflata in permanenta la purtator, sub forma de medalion. Ian Pearson nu scrie literatura, pur și simplu gandește in marginea unor evolutii pe care lumea prezentului nostru le proiecteaza asupra viitorului aproape automat.
Toate acestea sunt, chiar și pentru spiritul nostru mai obișnuit cu ideea schimbarii decat generatiile de dinaintea noastra, niște veritabile provocari. Cu multimea lor de complicatii de ordin psihologic și etic, nu e tocmai simplu sa le accepti ca pe niște prezente normale și complet functionale in peisajul terestru de peste patru-cinci decenii. Li se adauga alte cateva mari și sfidatoare provocari, lasate moștenire lumii viitorului apropiat de inseși dezvoltarile materiale, sociale, culturale ale timpului prezent. Un timp in care valorile democratice triumfa asupra ideologiilor de tip dictatorial ce-au facut ravagii in secolul trecut. Dar pretul platit pentru acest rezultat este secatuirea accelerata a resurselor planetei, degradarea naturii pana la un nivel care de la un an la altul face fata Pamantului de nerecunoscut. Concurenta acerba și ambitia superputerilor de a-și mentine pozitia politica, economica și militara in cadrul actualei conjuncturi geo-politice, sporindu-și avantajele in perspectiva unor evolutii ulterioare, are drept rezultat imediat consumul rapid al unor rezerve energetice și de materie prima acumulate pe globul terestru de ere intregi. Pentru asemenea scopuri razboaiele nu doar ca nu sunt șterse din inventar, dar chiar ameninta sa copieze metode și strategii iarași de domeniul SF, purtate cu armament inteligent și de o putere totala ce pune in pericol integritatea planetei intregi. Multi analiști spun ca omenirea, lansata deja pe panta autodistrugerii, va supravietui pana in momentul cand ultimele rezerve de petrol vor fi extrase și consumate. Eu cred ca aceasta evolutie paradoxala, vazuta dintr-o parte ca un declin, iar din cealalta ca un progres, iși va urma cursul și dupa pragul amintit, intrucat caruselul inventiilor și descoperirilor spectaculoase, odata pornit in mare viteza, nu se va mai opri. Se vor gasi la un moment dat alte modalitati de alimentare cu energie a urgentelor civilizatiei umane. Ceea ce nu inseamna ca riscul degradarilor naturale devine mai mic.
Și mai trebuie spus ceva. Restructurand insuși omul in sensul solutiilor pe care le-am pomenit in fuga aici, știinta nu promite sa-l faca astfel mai bun, dar nici mai rau decat ni-l arata prezentul aflat abia la debutul marilor transformari. Viitorul iși construiește propria sa natura, alta decat cea cu care era obișnuita omenirea de pana acum. Tehnologiile in sine nu aduc fericirea, chiar daca viata omului va fi mai lunga, mai sanatoasa și mai stranie – pentru noi, cei de astazi – decat s-a aratat ea de-a lungul istoriei. Deocamdata un scriitor ca Ray Bradbury inca se mai poate consola cu gandul ca scrisul sau n-a fost o anticipatie, ci o modalitate de prevenire a viitorului, obligandu-l pe acesta din urma sa tina seama de greșelile savarșite de societatea omeneasca in trecut. Anul 2050 se anunta insa ca o lume dominata de inventii și situatii evoluate mult dincolo de cele din celebrul roman distopic Fahrenheit 451. Iar fericirea sau nefericirea omului de maine vor fi in continuare doar in sufletul sau, depinzand de felul cum se va acomoda el cu propria-i lume și de ce va vrea sa faca mai departe din ea.

Subiecte #Ian Pearson#lume#schimbare