Orologiile din turnul pietei

Avem nevoie de o piata care sa mearga ca un ceasornic. Asta are in vedere Uniunea Europeana cand ne pretinde o <piata functionala>. Asta trebuie sa pricepem: ca nu-i de ajuns sa avem o piata interna mare; problema e cum s-o punem in functiune, ce sa facem ca sa mearga bine, sa functioneze ca un ceasornic care arata mereu ora exacta.
Cum merge, acum, aceasta piata? In primul rand, nu e pregatita sa faca fata presiunilor concurentei. In al doilea rand, avem o piata schioapa: unele sectoare bine, altele au nevoie de carje. In al treilea rand, sunt domenii in economic in care nu avem piata in adevaratul inteles al cuvantului. Nu avem inca o piata a graului, a porumbului, a terenurilor agricole, a energiei.
Avem insa – si functioneaza bine! – piata valutara. Mult mai sofisticata si mult mai greu de facut decat o piata a graului sau chiar decat o piata a energiei.
Piata noastra valutara exista, functioneaza si a invatat sa priveasca in doua directii principale: cu un ochi la dolar si cu altul la euro. Dupa ce, mult timp, leul a dansat numai cu dolarul.
E inevitabil, acum, sa danseze si cu euro. De la inceputul acestui an suntem martori si participanti la revolutia euro. Chiar daca, in tot acest timp, dolarul s-a dovedit a fi mai puternic si domina piata, am putut sa ne convingem ca euro nu este o simpla creatie monetara, ci unul din  podurile pe care pasim in acest secol. Euro e o realitate. Uniunea Economica si Monetara e o realitate. Pe noi, romanii, ne intereseaza acum raspunsurile la cateva intrebari esentiale: Ce fel de viitor va avea euro in sistemul international de plati si ca moneda de rezerva? Cum vor evolua ratele de schimb euro-dolar? Ce legaturi s-ar putea statornici intre leu si euro? Care va fi influenta trecerii la referinta euro asupra balantei comerciale si de plati a Romaniei? De raspunsurile la aceste intrebari se leaga politica monetara si valutara in perioada imediat urmatoare.
Nu cunoastem, inca, toate raspunsurile. Nici macar bancile vest-europene nu cunosc toate raspunsurile privind trecerea la moneda unica. Probabil, insa, ca un cos de valute euro-dolar va fi necesar inainte de a trece efectiv la politica de integrare europeana.
Acum,  cursul leului evolueaza intr-un sistem de flotare fata de dolar. In raport de care se calculeaza celelalte cursuri, inclusiv cursul leu-euro. Desigur, citind piata vedem cum se sting fluctuatiile prea ample ale cursului monedei nationale, cursurile dobandind o stabilitate relativa.
In viitor, trecerea la referinta euro ar putea sprijini procesul de ajustare macroeconomica intr-un mediu economic inedit pentru noi, cu inflatie si dobanzi scazute. Probabil, nu vor fi posibile schimbari brutale. Dar ponderea monedelor din zona euro creste deja, treptat, in comertul nostru international si in portofoliul de investitii private.
Iata, asadar, un domeniu in care Strategia de integrare prinde viata. Acest document este fundamental pentru  dezvoltarea Romaniei in contextul demararii programului national de aderare a tarii noastre la Uniunea Europeana.
Desigur, mai avem de tras. Principalele cerinte: o crestere economica neinflationista, un deficit extern care sa nu mai conduca la presiuni asupra ratei nominale de schimb, un control al cheltuielilor publice care sa faca posibila limitarea deficitului fiscal pe o baza permanenta. Mai ales prin intarirea disciplinei financiare, fiscale, monetare si contractuale, prin remunerarea corecta a muncii si prin asigurarea unui mediu de afaceri atractiv.
Strategia e un program romanesc. La realizarea ei au participat renumiti economisti independenti, institutele Academiei Romane, partidele parlamentare, sindicatele, patronatele, fondurile civice. Un rol important a revenit Bancii Nationale.
Pentru noi, romanii, problema cea mai importanta, legata de indeplinirea Strategiei, este recastigarea increderii externe. In acest scop, trebuie sa plecam de la o realitate. Sa intelegem ca noua etapa a consolidarii Uniunii Economice si Monetare, in cadrul Uniunii Europene, a impus deja schimbari importante pentru toate statele continentului. Subliniez: pentru toate statele, inclusiv pentru cele care nu sunt cuprinse inca in zona euro. Definirea politicilor economice a devenit o chestiune de interes comun. Celelalte state, inclusiv Romania, sunt nevoite sa ia in considerare, in formularea propriilor politici economice, necesitatea convergentei catre punctul cardinal de stabilitate si crestere economica. Asta inseamna: adio finantari inflationiste, prin banca centrala, ale deficitului bugetar; programe riguroase de reducere a cheltuielilor in sectorul public; restrangerea costurilor in economie si eliminarea risipei. Plus o colaborare mai stransa cu Uniunea Europeana in domeniul monetar si al cursului de schimb.
Pe scurt, punerea in functiune a tuturor ceasurilor din turnul pietei. Si nu doar a catorva. O conditie fiind dezlegarea cainilor concurentei.