Două cărți esențiale care se referă la domeniul criminalisticii au fost publicate de curând de Editura RAO.
Kathryn Harkup – A de la arsenic. Otrăvurile Agathei Christie
Traducere de Maria Aciobăniței.
Kathryn Harkup este chimist și scriitoare, cu un doctoirat la Universitatea din York. Ea scrie: Dame Agatha Mary Clarissa Christie (1890-1976), „Regina crimei”, deține Recordul Mondial Guinness pentru cel mai de succes romancier al tuturor timpurilor. Cărțile ei au fost întrecute în vânzări doar de Biblie și de Shakespeare (și au fost traduse în mai multe limbi decât operele Bardului); Christie este și autoarea celei mai longevive piese de teatru, Cursa de șoareci, și a creat nu unul, ci doi dintre cei mai cunoscuți detectivi fictivi, Hercule Poirot și Miss Marple. Christie a adunat nenumărate laude și premii pentru opera sa, iar romanele și piesele sale de teatru sunt în continuare iubite de milioane de cititori.
Au fost mulți cei care au încercat să ghicească secretul succesului ei. Christie s-a considerat mereu o scriitoare „populară“ și a recunoscut că nu a produs opere literare de mare valoare sau observații profunde despre natura umană. Nu i-au plăcut scenele sângeroase și nici nu a încercat să-și șocheze cititorii cu violență gratuită. Christie a inclus multe cadavre în paginile cărților ei, dar reacțiile produse de acestea sunt, în general, curiozitatea și zâmbetul, în ișteptarea indiciilor, a pistelor false și a deducțiilor geniale. A fost o povestitoare, o amfitrioană și o creatoare de ghicitori aparent imposibil de rezolvat.
Romanele ei polițiste demonstrează în mod repetat că era o maestră în distragerea atenției. Oferea indicii în mod obiectiv și la vedere, atrăgând deseori atenția asupra lor, fiind însă convinsă că mulți dintre cititorii săi își formau concluzii proprii și, de obicei, greșite. Când criminalul este dezvăluit la final, cititorii își dau cu pumnii în cap, fiindcă nu au văzut ceea ce era evident, sau strigă fault și se întorc la început, descoperind că indiciile au fost în fața lor.
Christie a profitat de cunoașterea detaliată a substanțelor periculoase pentru a-și dezvolta intriga. A folosit otrăvuri în marea majoritate a romanelor sale, mai mult decât oricare alt contemporan și la un nivel înalt de acuratețe, însă nu se aștepta ca cititorul să dețină cunoștințe medicale detaliate. Simptomele și accesibilitatea substanțelor sunt descrise succint în limbaj uzual, iar o persoană cu o diplomă în toxicologie sau medicină nu are un avantaj real față de orice alt cititor. Înțelegerea științei din spatele otrăvurilor folosite ne ajută doar să apreciem mai mult istețimea și creativitatea intrigilor ei. Cunoștințele Agathei Christie despre otrăvuri erau, cu siguranță, excepționale. Sunt puțini romancierii care pot spune că au fost citiți de patologi ca material bibliografic în cazuri reale de otrăvire (vedeți capitolul T de la Taliu). Câteva persoane destul de drăguțe să citească niște capitole din această carte în primele lor stadii m-au întrebat: „De unde știa toate astea?” Răspunsul este că erudiția venea din experiența ei directă cu otrăvurile și din interesul său permanent legat de acest subiect, deși nu în sens ilegal.
Marc Goodman – X-Cyber: viitorul începe azi
Autorul este expert în securitatea globală, autor și consultant axat pe impcatul crucial al tehnologiilor avansate asupra securității companiilor și publicului, dar a afacerilor internaționale. Cartea sa introduce cititorii în lumea digitală subterană, pentru a le dezvălui modurile în care acționează hackerii asupra publicului ți corporațiilor.
Intrarea mea în lumea criminalității high-tech, pe care aș defini-o cu sintagma X-Cyber, a început pe neașteptate în 1995, pe când veam 28 de ani și eram un tânăr investigator, sergent la faimosul cartier general al LAPD din Parker Center. Într-o zi, locotenentul mi–a strigat numele, în sala ticsită de detectivi și polițiști, care alergau care-ncotro: „Goooodmaaaan, mișcă-ți fundul încoace!” Am ne supus că am dat de bucluc, dar, în loc să mă dojenească, locotenentul mi-a pus întrebarea care avea să-mi schimbe viața: „Știi cum se verifică ortografia în WordPerfect?” „Sigur, șefu’, tastezi pur i simplu CtrlĂF2”, am răspuns. „Știam eu că ești tipul potrivit pentru cazul ăsta!”, mi-a zis el rânjind.Așa a început cariera mea în domeniul criminalității high-tech, cu primul meu caz de infracțiune digitală. Faptul că știam cum se verifică ortografia în WordPerfect mă situa în elita tehnologică a poliției, la începutul anilor ’90. De la acel caz, am devenit un atent observator și cercetător nu doar al tehnologiei, ci și al utilizării sale legale. Deși recunosc pagubele și distrugerile provocate de folosirea greșită a tehnologiei, continui să fiu fascinat de metodele inteligente și inovatoare pe care infractorii le folosesc spre a-și atinge scopurile.
Infractorii își modernizează permanent metodele, pentru a încorpora în modurile lor de operare cele mai noi tehnologii. Au evoluat foarte mult față de vremurile când băteau străzile folosind pagere și telefoane de un kilogram, ca să-și transmită unii altora mesaje codate. Astăzi, își creează propriile sisteme criptate de telecomunicații prin radio și telefoane mobile, la nivel național, cum e cazul celor utilizate de cartelurile de droguri din Mexic.
Grupările de crimă organizată s-au remarcat prin rapiditatea cu care au adoptat cele mai moderne tehnologii. Infractorii au îmbrățișat lumea virtuală cu mult înainte ca poliția să se gândească măcar s-o facă și, de atunci, s-au aflat permanent cu un pas înaintea oamenilor legii. Emisiunile informative abundă în știri despre milioane de conturi sparte aici și de milioane de dolari delapidate online de dincolo. Avântul luat de aceste infracțiuni este stupefiant și lucrurile se agravează pe zi ce trece.
Subiectul acestei cărți nu este despre ce s-a petrecut în domeniul criminalității cibernetice ieri și nici despre ce se întâmplă azi. Cartea nu dezvăluie nici cât de lungă trebuie să fie parola din computerul vostru. Subiectul acestei cărți este încotro ne îndreptăm mâine. În munca mea de cercetare și investigație, mai întâi în cadrul LAPD și apoi în cadrul unor organizații federale și internaționale de aplicare a legii, am întâlnit indivizi care pătrunseseră dincolo de granițele actuale ale criminalității cibernetice, în domenii noi și emergente ale tehnologiei, precum robotica, realitatea virtuală, inteligența artificială, imprimantele 3D și biologia sintetică. Ca om care și-a dedicat întreaga viață siguranței publice și serviciului public, sunt profund îngrijorat de tendințele pe care le observ în jurul meu.
Această carte cuprinde povestea societății pe care o construim cu uneltele noastre tehnologice și modul cum chiar aceste unelte pot fi lolosite împotriva noastră. Cu cât ne implicăm mai mult dispozitivele și viețile în rețeaua informatică globală – indiferent că o facem prin telefoane mobile, rețele sociale, ascensoare sau mașini cu pilot automat –, cu atât devenim mai vulnerabili în fața celor care cunosc cum funcționează tehnologiile aflate la baza acestor dispozitive și care știu cum să le exploateze în folosul lor și în dauna omului obișnuit. Mai simplu spus, când totul e conectat, toți suntem vulnerabili.