Pe baza experienței cu prima generație de UAS tactice, clienții doreau ca UAS să poată face mai mult – să zboare misiuni mai lungi, să utilizeze sarcini utile mai grele, să suporte misiuni mai lungi și să zboare mai sus. Realizând că soluționarea tuturor acestor cerințe prin simpla modernizare a platformelor tactice nu era posibilă, proiectanții IAI s-au orientat către o platformă mai mare și mai capabilă, care să ducă capabilitățile UAS la un nou nivel. Așa a fost concepută familia Heron.
Până în 1994, prima variantă Heron a marcat schimbarea pasului pentru întreaga familie – o platformă cântărind 1,18 tone la decolare, care putea urca la 30.000 ft. Propulsia sa consta dintr-un motor de aviație care a permis dronei să zboare misiuni secrete de colectare a informațiilor fără zgomotul distinct emis de alte drone.
Platforma Heron s-a dovedit extrem de flexibilă și a fost adaptată la diferite misiuni prin introducerea primului UAS multi-misiune din lume. „Aceste capabilități necesită o fiabilitate ridicată și un design solid care să răspundă diferitelor nevoi și doctrine operaționale”, spune Avi Bleser, vicepreședinte marketing și vânzări de la Grupul de aeronave militare IAI. „Experiența pe care am acumulat-o în patru decenii de operațiuni cu peste 50 de clienți din întreaga lume a modelat evoluția continuă a familiei Heron”, a adăugat Bleser. Menținerea disponibilității misiunii înseamnă, de asemenea, deplasarea de pe piste la o altitudine de 11.000 ft., de la bazele aeriene din Himalaya și Anzi. Fiabilitatea și gradul de pregătire ridicate ale misiunii sunt definite de temperaturi extreme de la -40 la +45 grade Celsius, care zboară sub ploi musonice și prin vânturi puternice.
Până în 1998, când Heron Mk 1 a introdus primul UAS din lume, transporta 470 kg de combustibil și sarcină utilă, alcătuită din senzori EO/IR, radar, SIGINT și COMINT și o legătură de date în bandă largă pentru a transmite la stația de la sol informațiile pe care le colectează acești senzori.
O altă variantă optimizată pentru a sprijini operația navală este Maritime Heron, echipată cu radar de căutare maritimă, AIS, sarcină utilă EO/IR și măsuri electronice de sprijin (ESM). Folosirea comunicațiilor prin satelit pentru extinderea misiunilor dincolo de orizont sistemele Maritime Heron se desfășoară adesea pe patrule cu rază lungă de acțiune sau în sprijinul forțelor de intervenție navale, utilizând elemente de control al misiunii transmise de la bordul navelor de luptă.
De la introducerea primei familii, Heron a continuat să evolueze pentru a satisface nevoile clienților, introducând Heron TP un sistem mai rapid, mai mare și cu zbor extins. Propulsat de un motor cu turbopropulsor, Heron TP zboară cu mai mult de două ori decât viteza lui Heron. Deși este aproape de cinci ori mai greu, Heron TP urcă mai repede până la un plafon de 45.000 de picioare și transportă peste o tonă de sarcini utile.
Heron TP a introdus, de asemenea, o arhitectură modulară de blocuri care modifică rapid platforma pentru diferite misiuni. Această arhitectură permite clienților să actualizeze continuu platformele prin inserarea de capabilități avansate pe măsură ce progresează tehnologia. Această arhitectură modernă și sarcinile utile de senzori avansați sunt acum utilizate în toată familia.
Această arhitectură modulară și scalabilă a introdus, de asemenea, doi noi membri ai familiei – Heron MK II și cele mai mici platforme din familie – T-Heron. În timp ce Heron MK II oferă noua generație a platformei care urmează după sistemele Mk I și Maritime Heron, T-Heron îndeplinește rolul de UAS tactic realizat anterior de Searcher MKII al IAI. T-Heron îndeplinește misiuni cu rază de acțiune mică și medie, susținând operațiunile terestre. Ambele transportă mai multe sarcini utile și operează întreaga gamă de sarcini utile operate de alte familii Heron, inclusiv EO/IR, radar și supraveghere electronică și sunt limitate doar de încărcarea platformei și de spațiul disponibil.
Utilizarea arhitecturii deschise, a protocoalelor de comunicații și a partajării informațiilor permite integrarea altor active cu Heron. Acestea includ UAS tactice cu rază de acțiune scurtă BirdEye 650D și familia VTOL Panther.
Cu comunicațiile SATCOM integrate, sistemele IAI Heron pot folosi acum „Long Runner” pentru a opera de la distanță în aer și la sol, necesitând un sprijin minim la sol de la baza de operare la distanță. Long Runner face parte din Centrul operațional și de informații al misiunilor (MOIC – Mission Operation & Intelligence Center) al IAI, care susține funcționarea mai multor drone Heron de diferite tipuri, care transportă diverse sarcini utile, la funcționarea la distanțe și direcții diferite. MOIC oferă o integrare eficientă a informațiilor și a imaginii situaționale, prin alocarea flexibilă a activelor pentru a sprijini situațiile în evoluție și nevoile operaționale. Sistemele de procesare a informațiilor asociate cu familia Heron sunt, de asemenea, proiectate cu flux de lucru pentru localizare semiautomată, clasificare și indicare a țintei, optimizând astfel eficiența și capabilitatea operatorului.
Pe lângă funcționarea centralizată, Heron UAS sunt concepute pentru a sprijini îndeaproape utilizatorii la nivel tactic și operațional, folosind autonomia platformei și a misiunii pentru a gestiona controlul activ al sarcinii utile de către utilizator, în timp ce platforma zboară autonom sau cu comandă de la distanță.
Utilizată de 22 de clienți din întreaga lume, printre care India, Israel, Germania, Coreea de Sud și Brazilia, familia Heron UAS a acumulat peste 500.000 de ore operaționale de zbor. „Utilizarea a crescut de trei ori față de generațiile trecute”, conchide Bleser. „Pe lângă sistemul robust și scalabil pe care îl oferă, experiența operațională excepțională și numeroasele variante tehnice, care au evoluat pentru a satisface nevoile comunității Heron, definesc familia Heron ca lider în UAS.”