Investitorii străini continuă investițiile în sute sau mii de hectare de teren, după ce la finalul anului 2011 aveau deja cel puțin 1,5% din suprafața cu păduri a României pentru care au plătit sute miloane de euro.
Odată venită criza, interesul pentru proprietăți românești a crescut, astfel că atât firmele din industria de prelucrare a lemnului, cât și fonduri de investiții s-au grăbit să profite de oprtunitățile din piață.
Cele mai multe oferte de păduri au venit de la proprietari de suprafețe retrocedate care nu au stat pe gânduri atunci când s-a pus problema să vândă. Dintre cumpărători, în ultimii ani s-au remarcat austriecii de la Holzindustrie Schweighofer, finlandezii de la Tornator sau nemții de la Nordcapital.
Cel mai recent anunț privind o achiziție a fost făcut însă de Tornator, care a mai luat 500 de hectare la Buzău. Cu toate acestea, cel mai mare proprietar de păduri rămâne statul, prin intermediul Romsilva, companie ce poate fi evaluată la 10,5 mld. euro dacă se ia în calcul valoarea medie a unui hectar.
Valoare imobiliară. “Este rentabil să ai o pădure pentru
că pe de o parte vinzi lemnul, deci obții un venit din exploatare,
iar pe de altă parte în timp valoarea imobiliară crește”, spune
Vlad Cîrjan, avocat partener al casei de avocatură CHSH Gilescu
& Partenerii.
Firma a intermediat numai în vară tranzacții cu 8.000 de hectare de teren evaluate la peste 20 de milioane de euro. Cîrjan este însă de mai mulți ani implicat în astfel de tranzacții.
De regulă, investițiile în păduri se fac pe termen mediu și lung, de cel puțin zece ani, iar plasamentul este considerat sigur. “Pădurile de la noi sunt în general bune pentru că nu au fost exploatate foarte mult de Romsilva”, a mai spus Cîrjan. Probabil că cel mai important motiv care stă la baza deciziei străinilor de a cumpăra păduri românești stă în preț, care este și de trei ori mai mic comparativ cu state din Vest. “În Austria, spre exemplu, un hectar costă în jur de 6.000 de euro, în Danemarca prețul este de peste 10.000 de euro. Însă în aceste state sunt foarte puține astfel de proprietăți pe piață pentru că nimeni nu vinde”.
În România exploatările pădurilor sunt reglementate de lege. Spre exemplu, într-un an se pot exploata cinci metri cubi de fag și stejar și 7 metri cubi de rășinoase dintr-un hectar, astfel că la un lot de 1.000 de hectare lemnul obținut poate ajunge la 5.000 de metri cubi de fag și stejar, respectiv 7.000 de metri cubi de rășinoase.
Cel mai ieftin lemn, cel de foc, se vinde cu 70 de euro metrul cub, deci în cel mai pesimist scenariu un proprietar poate câștiga 350.000 de euro anual.
Din aceasta sumă se scad costurile cu paza și cheltuielile de exploatare, dar câștigul rămâne unul considerabil. În zece ani, banii obținuți din exploatarea unui lot de 1.000 de hectare se ridică la 3,5 mil. euro în cel mai pesimist scenariu, echivalentul sumei plătite pentru achiziție.
“Abia în ultimii ani investorii au recunoscut pădurile și terenurile ca o marfă din ce în ce mai rară pe care au inclus-o în portofoliul de active”, spune Stefanie Rother, Head of Press & PR la Nordcapital. Compania operează 12.500 de hectare de teren în prezent și a investit peste 40 mil. euro pe piața locală pentru achiziții, respectiv un preț de circa 3.200 de euro/hectar. Nordcapital a fost fondată în 1992 și a investit inițial în active precum navele, piața imobiliară și energia, iar începând din 2008 în păduri.
Ce au luat străinii. Nordcapital
este unul dintre cei mai mari proprietari străini de terenuri, care
a continuat achizițiile și în acest an.
Germanii au fost însă depășiți de omul de afaceri austriac Gerald Schweighofer care are 15.000 de hectare, după ce anul trecut a realizat o nouă achiziție, cumpărând prin intermediul Cascade Empire, una dintre firmele pe care le controlează, 5.000 de hectare de teren în zona Bicaz.
Pe lângă pădurile situate în zone precum Prahova, Argeș, Suceava, Harghita, Covasna, Hunedoara sau Vâlcea, omul de afaceri mai are și 5.000 de hectare de teren agricol la Botoșani, pe care spune că acum încearcă să-l compacteze, fiind împrăștiat pe mai multe arii. În pofida suprafeței mari de teren pe care o are, principalul business local al lui Schweighofer este cel de prelucrare a lemnului, care generează 90% din afacerile grupului Holzindustrie Schweighofer.
“Interesul este din ce în ce mai mare pentru păduri. Recent am avut două fonduri de investiții care s-au aratat interesate de posibilitatea de a cumpăra”, a mai spus Cîrjan.
Avocatul a precizat că în ultimul an prețul pădurilor a rămas constant, undeva între 2.000 și 4.000 de euro pentru un hectar, cu o ușoară tendință de scădere pentru suprafețele mici. De menționat este faptul că în general companiile vor să cumpere numai suprafețe mari, finlandezii de la Tornator anunțând de pildă că achizițiile lor pleacă de la 500 de hectare în sus. După un an de pauză, compania a luat numai 500 de hectare la începutul acestui an.”În ultima vreme solicitările au venit numai pentru rășinoase. Bradul se folosește la materiale de construcții, este mai ușor de exploatat, crește mai rapid decât esența tare, iar pădurile sunt mai bune”, a mai spus Cîrjan.
Cum se întâlnește cererea cu oferta pe această piață? În general, există intermediari pe această piață asemeni firmelor de consultanță din imobiliare, respectiv persoane care adună suprafețe de la mai mulți proprietari. Există de asemenea și firme care au echipe proprii ce se interesează de proprietăți scoase la vânzare. Totodată, cel mai important în acest tip de afacere este networkingul și ce “se aude”.
Statul mai are jumătate. Cel mai mare deținător de păduri
rămâne însă statul român. Potrivit ultimelor informații
disponibile, fondul forestier proprietate publică a statului, pe
care Regia Națională a Pădurilor (Romsilva) îl administrează, era
la sfârșitul anului 2008 de 3,5 mil. hectare.
Potrivit Ministerului Agriculturii, suprafața totală de pădure din România este de 6,3 milioane de hectare, ceea ce înseamnă ca Romsilva deține mai mult de jumătate din aceste terenuri. Recent, Romsilva, asistată de casa de avocatură Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP), a câștigat recursul împotriva Fondului Bisericesc Ortodox din Bucovina privind retrocedarea a 166.813,5 hectare de pădure.
Tranzacțiile viitoare din acest domeniu vor depinde foarte mult de modul în care Romsilva va retroceda păduri pentru că este puțin probabil ca interesul să dispară. O piață interesantă a pădurilor se așteaptă să apară abia peste 5-10 ani, când actualii proprietari vor începe să vândă. Nu există date oficiale legate de suprafața de pădure pe care străinii o dețin, numărul investitorilor care sunt relativ transparenți în ceea ce privește investițiile forestiere fiind scăzut.
Per total, exporturile românești de lemn, brut sau prelucrat, trec anual de un miliard de euro, sunt făcute în special de jucătorii străini și rămân principalul mijloc prin care banii pe care investitori i-au plasat până acum ajung să fie valorificați.
Până în prezent, cea mai importantă destinație de export este Japonia, unde livrările anuale ajung la 100 de milioane de euro, japonezii folosind lemn prelucrat de fabricile austriacului Gerald Schweighofer. Prețurile în afară sunt sensibil mai ridicate față de România, aceasta fiind principala explicație pentru exporturile masive.