lumina doar bucuroasă ne-o putem
închipui
nu doar să fim –
să trăim vrem
ca să fim vrednici pentru iubire
mereu în a orbului măsură iubim
căci și moartea e provizorie
ne amenajăm
ca apoi să ne mutăm
căci pe noi ne jecmănesc
ale noastre general plăsmuite lucruri
hai să ne uităm limba
de la ierburi-copaci
din nou a vorbi să-nvățăm
din ale ceasului arătătoare
timpul ascute pumnal
și noi cât e ceasul nu știm
în locuri comune ne adunăm
îmbătați de potrivite slove
îi iertăm lui Dumnezeu
că lumea a lăsat-o neterminată
și bem paharul de-otravă pe care
franjurita viață îndrăgostită
ni-l întinde