Ultimul număr din The Economist conține un articol numit “Pericolele demonologiei” care începe astfel: “Ura îndreptată către bancheri este una dintre cele mai vechi și periculoase prejudecăți”, scrie Business Insider.
Articolul prezintă pe scurt istoria urii îndreptate către finanțiști.
“Disprețul față de bancheri are o istorie lungă. Isus i-a alungat pe cei care se ocupau cu schimbul valutar din Templu, iar Timotei a spus că “dragostea de bani este rădăcina tuturor relelor”. Mohamed a interzis cămătăria. Evreii se refereau la dobândă prin termenul “neshek”, adică mușcătură. Biserica Catolică a interzis-o în 1311. Dante i-a pus pe cei care împrumutau bani în cel de-al șaptelea cerc al iadului, alături de locuitorii Sodomei și de practicanții celorlalte vicii nenaturale”.
Autorul ne amintește însă că finanțarea s-a aflat în spatele oricărui pas în față pentru omenire. “Civilizațiile care nu au interzis creditarea au devenit mai bogate. Cele care au făcut-o au stagnat. Nordul Italiei a înflorit în secolul 15 când Medici și alte familii de bancheri au găsit metode de a ocoli legea. Lidershipul economic s-a îndreptat către Europa Protestantă când Luther și Calvin au favorizat creditarea. Atunci când Europa prospera, lumea arabă care interzicea împrumutul de bani continua să se zbată în sărăcie. În anul 1000 ponderea Europei de Vest în PIB-ul mondial era de 11,1% comparativ cu o pondere de 8,6% a Orientului Mijlociu. Până în 1700, Europa de Vest era responsabilă pentru 13,5% din PIB-ul mondial, iar Orientul pentru 3,4%”.
El avertizează asupra consecințelor demonizării bancherilor, care nu sunt numai economice.
“În Europa Medievală evreii erau persecutați nu doar din cauză că nu erau creștini ci și pentru că uciderea lor era o metodă de a scăpa rapid de datorii. Karl Marx, care provenea dintr-o familie de evrei, i-a caracterizat pe aceștia drept o întrupare a capitalismului ce poate fi schimbată doar prin revoluție”.
Astfel, demonizarea bancherilor a avut de-a lungul timpului efecte precum ura rasială sau cea de clasă, cum se întâmplă acum cu mișcarea “Ocuppy Wall Street”.
În concluzie, autorul consideră că istoria abundă de precedente care arată unde poate duce ura față de bancheri: la nimic bun.