Își aranjă pantofii sub pat.
Îngenunche, închise ochii și cu palmele
împreunate la piept se ruga.
Din camera alăturată, gemetele
de plăcere ale surorii mai mari
sfredeleau pereții.
Începu să se roage mai întâi șoptit,
apoi cu voce tare. Gemetele încetară,
dar imediat un țipăt prelung îi tăie
respirația. Se prăbuși pe podea,
în spasme, sfâșiind cu dinții
pielea perfect lăcuită a pantofilor.
Din volumul Călăuza, ed. Cartea românească, 2012