Pantomima prin vizor

Episodul 5. Exhibitii
Cand esti inalta, slaba, ai picioare lungi, parul lung, fuste scurte si, in ciuda inaltimii, tocuri enorme, nu esti neaparat mai fericita, dar doza zilnica de satisfactie depaseste zona aceea neutra care se instaleaza in lipsa fericirii. Ca sunt mai multe feluri de fericire o stie tot omul. Sunt mai multe feluri de orice. Daca laptele nemodificat genetic, de la o vaca nemodificata genetic, este de mai multe feluri, nu vad de ce fericirea, durerea sau iubirile nu pot fi de mai multe feluri, fara nici un fel de mari filosofii incorporate. Ma rog, am avut o prietena inalta, slaba, cu picioare lungi, par lung, fuste scurte si tocuri enorme… Am cunoscut-o cum se cunosc oamenii, intamplator, am antipatizat-o cum se antipatizeaza oamenii, fara motiv, ne-am imprietenit fiindca era mai comod sa ne imprietenim decat sa nu ne imprietenim. La inceput, cand ieseam impreuna, am inteles cat de frustrat trebuie sa fi fost omul invizibil la inceput si din ce anume a derivat fericirea lui de mai tarziu. Cu Sorina, eu eram omul invizibil; oamenii priveau mai cu atentie poseta ei decat ma priveau pe mine. Faceau cunostinta cu mine privind-o pe ea, imi zambeau privind-o pe ea, imi spuneau ca sunt incantati nescapand-o din ochi. Ne insoteau cate un bulevard, calcandu-ma pe picioare sau lasandu-ma in urma. Era interesant comportamentul ei; tot timpul se oprea sa ma astepte! Ma striga, ma astepta, imi vorbea permanent; ce sa mai, tot timpul imi purta de grija. Am observat ca, in felul lor, genul acesta de fete sunt foarte responsabile. Sunt sigura ca devin mame foarte bune!
Nu eram obligata sa ies cu Sorina, dar o faceam. Si nu pentru ca, asa cum s-ar crede la prima mana, datorita interesului pe care il exercita ea, as fi avut parte si eu de o oarecare atentie. Mi-s martora cinstita ca nu ma observa nimeni. Sa iesi cu Sorina era o adevarata experienta de viata. Sorina cunostea pe ora foarte multi oameni; fiind in preajma ei, nu erai nevoit sa dai ceva, sa participi, sa te prefaci atent sau in vreun fel anume. Erai ca la cinema, nu te observa nimeni, puteai sa razi, sa casti, sa te scarpini in nas, sa realizezi ca filmul e prost, totul era sa nu pleci. Ca si filmul, experienta se incheia o data ce plecai! Si daca aveai timp la dispozitie, erai in toate mintile si nu erai prea sensibil, nu aveai nici un motiv sa pleci. Nu m-am prins nici in ziua de azi daca Sorina era inteligenta sau nu si acesta era marele ei atu. Puteam sa-i vorbesc despre orice: carti, filme, poezie, mit, arhetip, muzica, filosofie, psihologie, moda, ma asculta. Nu m-am prins vreodata ca n-ar fi inteles sau ca nu i-ar fi placut ceva. Mai mult, nu m-am prins daca o plictisea ceva si ar fi vrut sa schimbam subiectul. Ma asculta atenta si senina. Puteam sa-i vorbesc si zece ore, ma asculta la fel de atenta si senina. Avusesem colege de scoala despre care stiam ca citesc si stiu cam aceleasi lucruri ca mine, care se plictiseau de un subiect la zece minute de conversatie. Spuneau, pe drept, de fapt, ca lucrurile se tot discuta, nu duc nicaieri, au fost inventate sa nu duca nicaieri si mai bine schimbam subiectul. Sorina nu se plictisea sau, cel putin, nu mi-am dat seama. N-am intrebat-o, dar nici nu mi-am dat seama ce fel de carti citise Sorina, daca citise, daca urma sa citeasca. Datorita atentiei nefortate si neostentative pe care o arata oricarui fel de discurs, puteai crede, in egala masura, ca lucrurile ii erau cunoscute sau, dimpotriva, total necunoscute, dar de mare interes, motiv pentru care, de fapt, era si atat de atenta.
Pentru ca era! Era la fel de atenta cum era la toti neavenitii care o interpelau in fiecare secunda. Evident, toti aveau cate ceva de spus si, evident, Sorina ii asculta pe toti, la fel de atenta si senina. Daca Sorina ar fi dat vreodata vreun raspuns la o dizertatie sau alta, ai fi putut-o localiza dupa natura lui. Dar Sorina nu raspundea, nu participa, nu intervenea. Era doar, vesnic, atenta si senina. Daca ar fi avut o expresie imbecila, niste ochi tampi, iarasi ti-ar fi fost mai usor s-o clasezi, numai ca Sorina avea o fata ovala, peste care era intiparita o expresie impacata, calma, atentia aia nenorocita o facea sa para concentrata, iar ochii, negru intens, erau luminosi, expresivi si focalizau cum trebuie. Iarasi atentia aia nenorocita facea sa nasca in mobilitatea privirii ei obisnuinta concentrarii. Nu obisnuia sa zambeasca prea mult, asa ca buzele, mobile si frumoase, pareau severe si inteligente. Toata atitudinea ei, per ansamblu, era atitudinea omului care stie, a intalnit, a ajuns la un prag de intelepciune de la care refuza sa mai dea verdicte sau sa se mai implice. Pe Sorina o interpelau doctori, bancheri, soferi, mondenitati, patroni de club, bodyguarzi, dansatori, tipi bine imbracati, dar care nu spuneau cu ce se ocupa. Era intimidanta; n-o interpelau vreodata studenti sau persoane boeme. Pe Sorina o acostau doar cei ce reusisera. Interesant este ca, dupa ce ii asculta si le dadea numarul de telefon, Sorina nu vorbea in vreun fel de vreunul dintre ei. Nici imediat, nici mai tarziu. Habar n-am daca vorbea cu ei la telefon sau se mai intalneau ulterior. De fapt Sorina vorbea foarte putin despre ea, prefera sa asculte. Asta era latura ei uluitoare. Daca insa o intrebai ceva, iti raspundea corect. Se vedea intr-un fel anume, inefabil, ca raspunsurile ei sunt cinstite. Raspundea scurt si fara denivelari. Vorbea corect romaneste si cu asta spun totul in privinta neputintei mele de-a o evalua. Vorbea putin si-o facea curat. Nu era exuberanta sau histrionica, nu povestea intamplari lungi, hazlii sau nehazlii, nu inghesuia pe nimeni cu amintirile ei sau amintirile altora.
Iesisem cu ea si-o cunoscusera toti amicii mei. Amicii mei nu sunt in totalitate oameni care stiu ce-i cu ei pe lumea asta, dar sunt oameni care stiu ce definitii a tot inventat omenirea, ce istorii concrete au oamenii si popoarele, ce istorii fictive, ce istorii fanteziste si cam care sunt cuvintele de care s-a folosit omul sa ajunga aici, in contemporaneitate. In egala masura cu necunoscutii, prietenii mei renuntau la atentia distributiva care-i consacrase ca oameni ce impart cuvintele cu gasca si-si orientau si acordau intreaga lor atentie Sorinei. Pateam cu ei ce pateam si cu necunoscutii. Deveneam omul invizibil. Pe langa Sorina, am invatat mai mult decat in preajma oricarui alt om. Mi-as fi dat seama si inainte cand oamenii sunt ridicoli dar, alaturi de ea, i-am vazut in toata splendoarea ridicolului dus pana la ultimele lui consecinte. I-am vazut mintind, i-am vazut implorand subversiv prin minciuni, i-am vazut cocotati pe exagerari ca pe cocoasele dinozaurilor, nu se mai puteau intoarce, nu mai puteau cobori, pendulau grotesc in spatii inexistente, i-am vazut plonjand cu necugetare – nici animalele nu fac asta si credem despre ele ca n-ar avea ratiune -, i-am vazut in fel si chip: temandu-se, fascinati ei de ei si de povestile lor, uitand de Sorina, disperati ca un altul strain va lua loc la masa si Sorina, in neclintita-i atentie, va fi la fel de atenta si la urmatorul, i-am vazut cum scapau de educatie ca de o lesa incomoda, i-am vazut razand cum le statea mai rau, privind cum nu stiau sa priveasca, pretinzand ce nu-i avantaja, agitati cum nu e sanatos sa fii, expansivi de parca ar fi dat examen la circ. Dar cel mai tare ma distra deznadejdea lor mascata, cand realizau, si nu aveai cum sa nu realizezi, ca orice ar face, fata Sorinei ramane impenetrabila, iar expresivitatea ei, pentru ca avea expresivitate, ramane imbibata de acelasi calm ucigator. Priveam acele fiinte care facusera toate giumbuslucurile pamantesti, pe unele dintre ele le cunosteam, stiam cat de convingatoare pot fi in situatii normale, iar acum parca isi luase cerul mana de pe ele. Se loveau de seninatatea Sorinei ca de-o apa stravezie, care inghetase pe deasupra straveziu spre invizibil. Uneori, era insuportabila deznadejdea lor, zaceau debusolati in neputinta, facand efortul inuman de-a persuada in aceleasi bazaconii si necugetari. Erau momente in care imi venea sa plec acasa si sa le scriu o scrisoare. Apoi, imi aminteam ca si astfel de intamplari sunt parte din conditia umana si ca, la fine, cu ajutorul bunului Dumnezeu, macar voi fi invatat ce nu trebuie sa fac vreodata si ce n-ar trebui sa simt chiar daca simt. Oricum, toate astea le-am vazut ca la teatru, ba nu, ca pana si la teatru actorii de pe scena il mai urmaresc cu coada ochiului pe spectator, ci ca la cinema. Nimeni nu m-a deranjat si nici eu nu am reusit sa deranjez pe nimeni. In toata acea perioada, evident, mi-am pus unele intrebari. M-am intrebat de pilda daca Sorina, in cazul in care n-ar fi avut 1,75 m inaltime, n-ar fi fost zvelta, n-ar fi avut sanii pe care ii avea, coapsele pe care le avea, parul acela matasos si tot arsenalul, sa fi ramas doar cu expresia aia a ei, cu celulele ei organice care formau un tot intreg si chimia de care se tot vorbeste pretutindeni, mult prea mult si mult prea hazardat, dupa umila mea parere, ar mai fi avut aceeasi putere hipnotica asupra celorlalti? Poate parea la prima mana aceasta intrebare, mai mult, poate parea necinstita, cum si este in ansamblul ei, dar ce m-a contrariat mai mult, in toate cate ma contrariasera sau amuzasera, a fost faptul ca aproape toti cei ce devenisera saltimbancii seninatatii Sorinei declarau cu mana pe inima ca nici macar nu observasera ca Sorina era inalta, zvelta, sexy si frumoasa, sau chiar daca observasera, nu asta contase, ci altceva, de nedefinit, ce tinea de fiinta ei. Eram surprinsa sa-i vad gasindu-i ei insisi, desi nu-i combatea cineva, defecte fizice: nas lung acvilin, ochi prea apropiati, urechi prea mari, sprancene prea subtiri etc. Paradoxal insa, interiorul ei le vorbise cum nu le mai vorbise interiorul altei femei. Ca si mine, nici unul nu-si putuse da seama daca Sorina este inteligenta sau nu, dar toti erau de parere ca este mai degraba inteligenta. Mai mult, ca este speciala. Ca ceva din fiinta ei aproape te impiedica sa te gandesti s-o atingi. Asta mi se pare cu adevarat foarte interesant. Sorina era una dintre cele mai sexi femei din cate vazusem si nici un barbat nu observase asta… Evolutia a interactionat bine cu barbatul, l-a facut haios! Intr-o zi, s-au intamplat doua lucruri revelatoare…