Într-o discuție mai veche cu Florin Cioabă, acesta mi-a declarat cu mândrie că “cea mai importantă funcție a mea este aceea că mă consider un umil lucrător al Domnului Iisus”. Florin Cioabă este la conducerea unei uniuni de biserici penticostale numită Centrul Creștin al Rromilor. Împreună cu o altă organizație penticostală au format Uniunea Creștină a Rromilor, care în anul 2006 (momentul discuției) număra peste 300 de biserici și aproximativ 150.000 de oameni. Este formula prin care Florin Cioabă speră să obțină o rapidă integrare a rromilor și a țiganilor.
Nota bene (1) : Folosesc această exprimare – și rromi, și țigani – deloc întâmplător. Așa cum ei înșiși își spun: unii rromi, alții țigani. De unde și un comunicat al Vaticanului, stat care, în timp, a generat o diplomație de un rafinament rareori egalat, document intitulat “Discursul Papei la întâlnirea cu reprezentanții diferitelor etnii de țigani și rromi“. Discursul a fost prilejuit de audiența pe care Papa Benedict al XVI-lea a acordat-o în după-amiaza zilei de sâmbătă, 11 iunie 2011, unui grup de “2.000 de țigani și rromi din diferite țări europene” (foto). Aceștia se aflau într-un pelerinaj la Roma (se scrie cu un sigur “r”), delegație care îi reprezintă, arată comunicatul, “pe cei 12 milioane de țigani și rromi răspândiți pe întreg continentul”.
…La doar câțiva ani de 2006, situația pare să fi evoluat. La începutul acestui an, pe unul din blogurile prestigioasei reviste The Economist
http://www.economist.com/blogs/easternapproaches/2011/01/religion_romania
apărea un articol care se ocupa de creșterea numerică spectaculoasă a penticostalilor din România. Desigur, în paguba confesiunilor ortodoxă și catolică. Între noi fie vorba, presa românească nu a fost interesată de subiect, nici de articolul menționat.
În general, din datele pe care le avem, numărul neoprotestanților a crescut uluitor de mult după 1989. În cazul anumitor culte, precum cel penticostal, creșterea a fost de peste trei ori. Factorii principali ai acestei situații sunt sărăcia și faptul că într-ajutorarea dintre membrii comunității este primordială. Un alt fenomen este cel legat de natalitate: majoritatea neoprotestanților, penticostalii de etnie țigănească în mod special, au mulți copii și nu folosesc contraceptive. În cazul penticostalilor țigani, The Economist îl citează pe Ilie Dincă, președintele Agenției Naționale pe Problemele Romilor, care subliniază că acest trend este vizibil în întreaga Românie. Conform cercetărilor făcute de Fondul pentru Educația Romilor, unul din cinci romi ar aparține de cultele neoprotestante. Partea leului este deținută de penticostali. Un alt expert în problemele țiganilor, Adrian Marș, consideră că procentul penticostalilor proveniți din această etnie “crește cu aproximativ 6% pe an”. În consecință, diminuarea numerică anuală pentru Biserica Ortodoxă Română (BOR) – principalul perdant – ar fi însemnată. Nu știu dacă datele de mai sus sunt reale, dar, în mod evident, fenomenul există.
The Economist pretinde că unul dintre factorii favorizanți ai acestei situații este acela că predicatorii penticostali folosesc limba rromani. Dar autorul articolului nu pare să știe că există și preoți ai BOR care cunosc și folosesc limba țigănească, inclusiv în cadrul liturgic. Un alt argument ar fi acela că la adunările religioase neoprotestante este acceptată muzica tradițională. Dar principalul fenomen este cel al “cumpărării” la care consimt convertiții. Aceștia se bucură de orice ajutor material venit din partea “fraților” (mulți, occidentali). Întrebarea pe care ne-o punem este firească: dincolo de imensele deosebiri dintre penticostali și ortodocși (doctrinare, eclesiologice etc.), cât de reală este adeziunea celor convertiți pe baze materiale?
The Economist mai arată și că aceste convertiri au rolul de a diminua abandonul școlar, de a reduce violența, alcoolismul, criminalitatea. Dar nu precizează că toate acestea se petrec cu toți practicanții serioși ai unei religii. Problema confesiunilor tradiționale este că viața comunitară este din ce în ce mai palidă, pe când neoprotestanții folosesc mijloace de seducție mai persuasive. The Economist apelează și la pastorul Florin Cioabă, care livrează câteva explicații de ordin istoric: până la reforma lui Cuza, țiganii au fost robi, aparțineau mănăstirilor – iată un trecut care ar favoriza atașamentul acestora de cultele neoprotestante. Este o temă, fără îndoială, controversată. Și un trecut asupra căruia BOR nu pare să fi meditat îndeajuns. Închiderea unor răni mai vechi – mă refer, evident, și la cele legate de robia țiganilor ajunși la mănăstirile ortodoxe din Țările Române – nu poate fi consumată decât prin stăruitoare eforturi la care să participe conștient toate componentele ecuației.
Nota bene (2): Iată un fragment din discursul Papei prilejuit de întâlnirea sus-menționată: “Istoria voastră este complexă și, în unele perioade, dureroasă. Sunteți un popor care în secolele trecute nu a trăit ideologii naționaliste, nu a aspirat să posede un pământ sau să domine alți oameni. Ați rămas fără patrie și ați considerat în mod ideal drept casă a voastră întregul continent. Totuși, persistă probleme grave și îngrijorătoare, cum ar fi raporturile adesea dificile cu societățile în care trăiți. Din păcate, de-a lungul secolelor ați cunoscut gustul amar al neprimirii și, uneori, al persecuției, așa cum s-a întâmplat în Cel de-al Doilea Război Mondial: mii de femei, bărbați și copii au fost uciși în mod barbar în lagărele de exterminare. A fost – așa cum spuneți voi – Porrajmos, “Marea devorare”, o dramă încă puțin recunoscută și ale cărei proporții se măsoară cu greutate, dar pe care familiile voastre o poartă în inimă. În timpul vizitei mele la lagărul de concentrare de la Auschwitz-Birkenau, la 28 mai 2006, m-am rugat pentru victimele persecuției și m-am înclinat în fața lespezii în limba romanes, care amintește de cei căzuți ai voștri. Conștiința europeană nu poate să uite atâta durere! Poporul vostru să nu mai fie niciodată obiect de samavolnicie, de refuz și de dispreț! Din partea voastră, căutați mereu dreptatea, legalitatea, reconcilierea și străduiți-vă să nu fiți niciodată cauză de suferință pentru alții!”.
…Nu facem comparații inutile, dar nu cunosc să se fi produs întâlniri de o asemenea anvergură ale Sf. Sinod al BOR sau ale Patriarhului BOR, cu reprezentanții rromilor și țiganilor din România, în care să fie rostite astfel de cuvinte referitoare la suferințele pe care le-a îndurat această etnie, inclusiv din cauza Bisericii.
Nota bene (3): De altfel, după ce le-a vorbit despre fericitul Zefirino Gimenez Malla, terțiar franciscan rămas fidel identității sale de țigan, Papa nu s-a sfiit să spună lucrurilor pe nume și în ceea ce privește actuala problemă legată de rromii și țiganii din Europa: “Astăzi, slavă Domnului, situația se schimbă: noi oportunități se deschid în fața voastră, în timp ce dobândiți o nouă conștiință. De-a lungul timpului ați creat o cultură cu expresii semnificative, cum ar fi muzica și cântul, care au îmbogățit Europa. Multe etnii nu mai sunt nomade, ci caută stabilitate cu noi așteptări în fața vieții. Biserica merge împreună cu voi și vă invită să trăiți conform exigențelor angajante ale Evangheliei încrezându-vă în puterea lui Cristos, spre un viitor mai bun. Și Europa, care reduce granițele și consideră bogăție diversitatea popoarelor și culturilor, vă oferă noi posibilități. Vă invit, dragi prieteni, să scrieți împreună o nouă pagină de istorie pentru poporul vostru și pentru Europa! Căutarea de locuințe și locuri de muncă demne și de instruire pentru copii sunt bazele pe care trebuie construită acea integrare din care veți trage profit voi și întreaga societate. Dați și voi colaborarea voastră eficace și loială, pentru ca familiile voastre să se situeze cu demnitate în țesutul civil european! Între voi sunt numeroși copiii și tinerii care doresc să se instruiască și să trăiască împreună cu alții și asemenea altora. La ei privesc cu iubire, convins că fiii voștri au dreptul la o viață mai bună. Binele lor să fie aspirația voastră cea mai mare! Păstrați demnitatea și valoarea familiilor voastre, mici Biserici domestice, pentru ca să fie adevărate școli de umanitate (cf. Gaudium et spes, 52). La rândul lor, instituțiile să se străduiască pentru a însoți în mod corespunzător acest drum”.
…Între timp, în eterna și fascinanta Românie s-a consumat încă un recensământ și, curând, în cursul anului viitor, vom afla, cu o anume marjă de eroare, noile date statistice legate de religia și confesiunile creștine de la care se revendică toți românii. Nu vor fi surprize majore, probabil, la nivel național. Dar, la nivel local, dacă nu au fost date măsluite, s-ar putea să fie.