Mulți ani am crezut că în secolul al XX-lea și în secolul al XXI-lea proza fantastică va dispărea, datorită numeroaselor metamorfoze (fantasy, horror, SF etc.). Mi s-a clătinat convingerea după ce l-am citit pe Haruki Murakami, mai întâi În căutarea oii fantastice, apoi Cronica păsării-arc, iar acum am descoperit-o pe Hélène Grimaud, cu o carte fermecătoare, Întoarcere la Salem, amestec de roman și mistery, de eseu și autobiografie, construită ca un arc al timpului, ce prinde în tensiunea coardei sale întinse marile pasiuni ale romanticilor și datele științifice de ultimă oră despre sistemul ecologic al planetei.
Și totul pornește, firește, de la un manuscris, așa cum ne-a obișnuit de câteva decenii bune Umberto Eco și al său Numele trandafirului. Manuscrisul este găsit într-un anticariat, în cursul unei rătăciri la marginea orașului Hamburg, îl vor însoți mai târziu alte două obiecte: o oglindă ce deschide porțile spre un peisaj al zăpezilor și o cheiță de aur. Toate trei par s-o aștepte anume pe tânăra pianistă, cunoscătoare a muzicii lui Brahms: manuscrisul i-ar aparține compozitorului, care a recurs la un pseudonim. Și ca totul să fie și mai complicat, manuscrisul în germană cere tălmăcirea lui de către un cunoscător, care intră în joc.
Coincidențele se succed amețitor: pianista pregătea concerte din muzica lui Brahms, dar paginile care-i ajung sub ochi par să fie file dintr-un jurnal intim al lui Brahms, scris sub pseudonimul Karl Würth, cu acuarelele lui Max Klinger. Astfel inevitabil începe o anchetă aproape detectivistică pentru a verifica dacă
Brahms a făcut călătorii în ținuturile nordice, unde s-ar fi putut găsi pădurea cea stranie și copacul ciudat ce fixează centrul lumii, ca în tradițiile nordice. Fragmentele de însemnări care compun manuscrisul stau mărturie despre existența Paradisului, la care a ajuns Brahms.
Dar Brahms însuși pare călăuzit în asemenea călătorii de un imbold, sau de un fir tainic. Explorările biografiei duc la altă descoperire, cea a puternicei legături a lui Brahms cu Robert Schumann și cu soția acestuia Clara. Pentru Brahms, au fost marile iubiri ce i-au marcat viața, după cea purtată mamei sale. Și de aici ideea că nebunia lui Schumann se explică tot prin experiența accesului la Paradis, cu sonoritățile insuportabile pentru mintea omenească, fie și genială. O investigație atentă pune în lumină legăturile celor trei, rolul complicat al lui Brahms de ucenic îndrăgostit de soția mentorului său.
Și, de la un punct încolo, începe configurarea unei profeții cutremurătoare despre sfârșitul civilizației pe pământ, când va rămâne un singur animal, bestia care le va extermina pe celelalte: omul. Cititorul va găsi comentarii interesante despre speciile pe cale de dispariție sau deja dispărute, despre lupii decimați de vânători nepăsători, despre conexiuni între lebede și gripa aviară. Perspectivele despre viitor sunt sumbre, dacă nu chiar înspăimântătoare, fie că este vorba de planetă, de om, de viețuitoarele care l-au însoțit în lunga lui evoluție.
Dar cititorul se va delecta cu erudiția autoarei, care explorează mitologiile nordice, pătrunde în arcanele romantismului german: pasiunea călătoriilor, fascinația față de natură, căutarea unui tărâm al originilor, o viziune asupra lumii configurată prin semne și simboluri, spațiile privilegiate ca insula și pădurea, lumea elementelor primordiale, nebunia ca ieșire din ordinea comună și accesul la tainele firii, eternul feminin care inspiră și salvează. Și pretutindeni, îmbinarea artelor: muzică, desen, cuvânt.
Cartea mi l-a reamintit pe Michel Tournier, de ani buni îl consider cel mai rafinat și profund prozator din literatura de limbă franceză, ajuns acum la 90 de ani fără să i se decerneze Nobelul, prozator insolit prin afinitățile cu lumea de peste Rin. Însă la Hélène Grimaud spiritul germanic apare mult îmblânzit și, cumva, explicitat. Întoarcerea la Salem interesează un public deconcertant prin diversitate, îi include pe amatorii de livresc și erudiție, pe iubitorii de mistere, pe ecologiști și pe melomanii împătimiți. O carte ce cucerește prin fluiditatea și eleganța transpunerii în limba română, cu semnătura lui Daniel Nicolescu, o autoare unică prin darurile excepționale, pe care ne-o aduce la început de an Biblioteca Polirom, într-o alegere inspirată a lui Bogdan Alexandru Stănescu.
Hélène Grimaud, Întoarcere la Salem, traducere din limba franceză și note de Daniel Nicolescu, Editura Polirom, 2015, 208 pag.