In general, perceptia publica majoritara este aceea ca femeile si barbatii isi doresc lucruri diferite de la locul lor de munca si de la cariera. Dar un studiu realizat si publicat anul acesta de organizatia Catalyst, impreuna cu Institutul pentru Familii si Munca, arata ca s-a produs o mutatie care va da un nou curs relatiilor de munca din viitor.
Vechea perceptie se baza (si) pe controversatul “paradox al muncitorului de sex feminin multumit”, stabilit printr-un studiu din 1982 (Crosby). Desi, in general, femeile au parte de joburi mai prost platite, de conditii de munca inferioare, au mai putina autonomie si responsabilitate – deci mai putina autoritate decat barbatii -, ele sunt la fel de multumite ca si acestia de locul lor de munca (Thomas Buchanan, The Paradox of the Contented Female Worker in a Human Services Organization – presented at the annual meeting of the American Sociological Association, Atlanta, Aug. 16, 2003).
In 2005, un grup de economisti americani a incercat sa dea o explicatie acestui paradox, printr-un experiment efectuat la Pittsburgh. Cercetatorii Muriel Niederle de la Universitatea din Stanford si Lise Vesterlund de la Universitatea din Pittsburgh au imaginat un concurs pentru un grup de barbati si femei. Fiecare a fost pus sa faca, individual, cat mai multe adunari de seturi de cate 5 numere date timp de 5 minute. Pentru fiecare raspuns corect, se primeau 50 de centi. Apoi, s-a trecut la intreceri directe, in grupuri de cate 4 concurenti. Castigatorii primeau 2 dolari de fiecare raspuns corect, in timp ce invinsii nu primeau nimic. La ambele runde, si barbatii, si femeile au obtinut rezultate la fel de bune. Dar cand s-a oferit sansa unei a treia runde – in care puteai fie sa castigi mult mai multi bani, fie sa pierzi tot ce aveai deja -, marea majoritate a femeilor a refuzat sa mai participe. Barbatii in schimb, chiar si aceia care avusesera rezultate foarte slabe, au acceptat entuziasti provocarea. Investigatii ulterioare au aratat ca barbatii, in general, isi supraestimau capacitatile, in timp ce femeile erau extrem de moderate si mai lucide. In final, studiul a aratat ca aceasta discrepanta nu provenea dintr-o lipsa de incredere a femeilor in abilitatile lor, ci dintr-un apetit mult mai scazut pentru CONCURENTA, PROVOCARE SI RISC. Cu alte cuvinte, a aparut un alt aparent paradox: desi era o probabilitate reala foarte mare ca femeile sa castige, ele au refuzat constient competitia. Si se pare ca aceasta distinctie comportamentala se datoreaza nu atat influentelor sociale, cat mai degraba evolutiei umane, testosteronului si felului in care cele doua sexe sunt construite psihic.
De fapt, vorbim aici de apetitul pentru risc, care se pare ca este mult mai mare la barbati. Iar barbatii au construit sistemul de munca pe coordonatele specificitatii lor.
Iata de ce, un alt studiu, condus pe 8.000 de manageri din toata lumea si publicat in 2008 de organizatia Catalyst impreuna cu acelasi Institut pentru Familii si Munca, arata ca, desi femeile si barbatii isi doresc exact in aceeasi masura fix aceleasi beneficii de la joburile lor, totusi barbatii sunt mult mai avantajati. Pe de alta parte, studiul a demonstrat insa ca tot barbatii sunt si cei mai dispusi sa accepte joburi pline de concurenta, provocari si riscuri.
Cliseele de pana acum spuneau ca femeile dau prioritate unor lucruri precum flexibilitatea si relatiile cu colegii, in timp ce barbatii valorizeaza mai mult salariul si provocarile. Dar studiul a aratat in final ca listele de valori ale barbatilor si femeilor contineau aceleasi elemente, intr-o ierarhie aproape identica.
Totusi, in momentul in care s-a pus intrebarea in ce masura locurile de munca ofera aceste valori, raspunsurile au fost diferite. In general, barbatii au sustinut ca locurile lor de munca le ofera aceste valori intr-o masura multumitoare. Femeile, in schimb, au declarat ca nu sunt deloc multumite.
Un prim posibil raspuns este acela ca, in cazul barbatilor casatoriti sau aflati in cupluri, acestia sunt scutiti de “muncile casnice”, pe care le fac, desigur, partenerele lor. Mai mult de jumatate din liderii de sex masculin chestionati aveau acasa o partenera casnica, in timp ce numai 18% dintre femei beneficiau de un astfel de partener.