Editura Predania este condusă de un tânăr inimos, Ionuț Gurgu, are și o revistă, Predania, care continuă revista interbelică de critică teologică, și o librărie, care depășește cadrul unui simplu magazin de carte religioasă. Mai multe volume publicate în ultima vreme în colecția Părinți duhovnicești ne-au atras atenția.
Starețul Tadei de la Mânăstirea Vitovnița – Cum îți sunt gândurile, așa îți este viața.
Traducere din limba sârbă de Valentin-Petre Lică. Părintele Tadei (1914-2003) s-a născut în satul Vitovnița, din părinți țărani. Începuturile vieții sale călugărești sunt legate de mânăstirea Milkovo de lângă Svilaința. Îndată după închinoviere, în 1935, a fost îndrumat spre Școala de Iconografie de la Mânăstirea Rakovița. La dorința Patriarhului Bisericii Ortodoxe Sârbe de la acea vreme, Varnava, Episcopul Veniamin i-a dat monahului Tadei dezlegare canonică să meargă în eparhia Belgradului și Karlovițului, iar acesta a intrat în obștea mânăstirii de la Rakovița. A fost hirotonit în cinul de ieromonah în 1938, la Mânăstirea Rakovița, a fost ridicat la treapta de egumen în 1949, în catedrala din Belgrad, de către vicarul patriarhal Visarion, fost episcop al Banatului. În Octombrie 1938, ieromonahul Tadei a fost mutat, pentru nevoile slujirii, la Patriarhia din Peci. În 1962, a fost rânduit la stăreția Mânăstirii Vitovnița. A petrecut în această slujire vreme de zece ani.
Cartea cuprinde interviuri, convorbiri, sfaturi și apoftegme ale unuia dintre cei mai de seamă părinți duhovnicești, român de neam, din Serbia veacului XX, adunate din convorbiri avute cu fiii duhovnicești, adresate cu precădere mirenilor, în mijlocul cărora Starețul Tadei și-a împlinit misiunea. O parte a acestor materiale circulau în perioada comunistă, printre credincioșii ortodocși sârbi, sub formă dactilografiată.
Starețul Tadei de la Mânăstirea Vitovnița – Pace și bucurie în Duhul Sfânt.
Volumul de față întregește viziunea duhovnicească pe care Starețul Tadei a lăsat-o moștenire. Suntem răspunzători, insistă el, de gândurile pe care le întreținem, iată un adevăr foarte greu de crezut și de primit pentru omul postmodern, obișnuit să relativizeze orice și, mai ales, să vadă în gând doar o putere psihologică. De obicei, în cărțile duhovnicești întâlnim ideea că pacea sufletească este roada rugăciunii. Mai întâi trebuie să te rogi, iar pacea va veni de la sine. Dimpotrivă, Părintele Tadei așează ca piatră de temelie a rugăciunii pacea inimii. Alte arme din arsenalul războiului nevăzut, pe care ni le propune Starețul Tadei: smerenia, ascultarea, blândețea, iertarea aproapelui, acceptarea necazurilor.
Arhimandritul Serafim Alexiev – Viața duhovnicească a creștinului ortodox.
Arhimandritul Serafim (Stoian Gheorghiev Alexiev, 1912-1993) a scris o serie de cărți cu conținut dogmatic și duhovnicesc. Cele mai însemnate sunt: “O vedere ortodoxă a noului și vechiului stil al Calendarului,” (1972) “Credința noastră,” “Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul în lumina învățăturii Sfinților Părinți,” “Viața după viață,” “Stareții de la Optina”. Arhimandritul Serafim a închinat în ultimii săi ani de viață eforturi deosebite unei critici profunde a ecumenismului, pe care-l socotea o erezie potrivnică lui Dumnezeu, ce macină Biserica Ortodoxă. Arhimandritul Serafim Alexiev ne cheamă la viața cea adevărată prin cinci scrieri ce explică și detaliază, pe înțelesul tuturor, spovedania, vrajba și împăcarea, mândria și smerenia, suferințele. Cartea atinge cu înțelepciune și dragoste creștinească sufletul obosit și întristat al omului, suplinind o lipsă pe care nimeni nu o poate umple de unul singur.
Ahimandritul Epifanie Theodoropulos – Toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Arhimandritul Epifanie a fost unul din marii duhovnici și canoniști ai Greciei din veacul al XX-lea. Ținut la evlavie în Sfântul Munte și întreaga țară pentru înțelepciunea sa duhovnicească, era nelipsit de la fiecare adunare a Sfântului Sinod al Bisericii Elladei pentru cunoștințele sale în privința Sfintelor Canoane al Bisericii. În 1949 a absolvit Facultatea de Teologie din Atena, iar în aceeași perioadă intră sub oblăduirea celui ce i-a rămas părinte duhovnicesc până la moarte – Părintele Filothei (Zervakos), starețul mânăstirii Longovarda din Paros. În 1956 este hirotonit diacon, iar în 1961- ieromonah. A întemeiat în 1976 Sihăstria Preasfintei Născătoare-de-Dumnezeu “Keharitomeni” (“Cea plină de har”) din Trizina, Peloponez. A murit în 1989.
Cartea de față reprezintă primul volum al culegerii de omilii ținute de părintele Epifanie fiilor săi duhovnicești din obștea mânăstirii Keharitomeni din Peloponez. Cuvântul său este plin de nerv și trece dincolo de mărginirile firești ale mijloacelor neînsuflețite de înregistrare – cuvânt ziditor, aghiografic și de pateric, cuvânt de înțelepciune și plin de har, fără avânturi retorice și tonalități impresionante. Cartea de față dorește să dăruiască acest cuvânt poporului lui Dumnezeu.