La o saptamana dupa esecul lui Adrian Nastse, Partidul Social Democrat se afla intr-o criza fara precedent. PSD, ca si continuator al Partidului Comunist Roman, a mai trecut prin crize majore. Prima schisma, care a urmat debarcarii lui Petre Roman de la guvernare cu ajutorul minerilor lui Miron Cozma, l-a lasat pe Ion Iliescu fara sigla. Oamenii lui s-au regrupat insa intr-un Front Democrat al Salvarii Nationale, care a castigat alegerile din 1992. Al doilea eveniment major in istoria partidului a fost plecarea grupului Melescanu, care a format un partid, ApR, topit cativa ani mai tarziu in PNL. Atunci, Iliescu si Adrian Nastase au ales sa mearga impreuna. Acum insa, drumul impreuna pare riscant pentru amandoi, improbabil si lipsit de viziune.
Teoretic, ar trebui sa fie un avantaj pentru PSD faptul ca ii va avea la un loc pe Ion Iliescu, Adrian Nastase si echipele lor care nu mai au de lucru in institutii de stat, ci se pot dedica muncii de partid. Practic insa, echipa galacticilor are mai degraba un comportament centrifug; nici un actor principal nu pare sa mai fie multumit cu roluri secundare si toti au pietre de moara legate de picioare. Si nici nu se iubesc prea tare intre ei.
De-a lungul ultimei legislaturi, situatia in PSD a fost relativ asezata. Adrian Nastase a controlat aproape exclusiv partidul, Ion Iliescu multumindu-se doar cu mici “corectii”. Tensiunile dintre palatele Victoria si Cotroceni au razbatut destul de discret, dar au punctat constant istoria celor patru ani. Atata vreme cat au fost disponibile doua palate, plus sediul partidului, prefecturile, “baronatele”, ambasadele, protectia politica, juridica si alte sinecuri, meciurile dintre grupurile celor doi au fost temperate mereu. Dupa alegeri, situatia nu mai e deloc roz pentru fostul partid de guvernamant. Acum sunt de impartit mult mai putine “bucate”, atat la baza, cat si la varf.
Dar mai exista un potential de falie intre baza si centru. E vorba de nemultumitii care nu s-au regasit pe liste, desi preliminariile din partid le permiteau asta. Faptul ca ei sunt populari local poate deveni o problema in cazul in care supararile lor cresc. Apoi, liderii locali au vazut in stenograme cam cat pret pun pe ei mai marii de la Bucuresti.
Marea batalie se va da insa pentru pozitia de sef al PSD. Chiar daca in filiale s-a anuntat ca Ion Iliescu “va reveni in fruntea partidului”, acest lucru nu inseamna, deocamdata, nimic. Decat, eventual, un armistitiu. Nastase a fost mereu, pana in 2000, in umbra lui Iliescu. In ultimii patru ani, a avut puterea. Controleaza intregul aparat de partid. Iliescu a fost si el, in perioada postdecembrista, un rasfatat al puterii. A celei vazute si a celei nevazute. Acum, el se simte inca puternic. Cu cateva zile inainte de turul al doilea al prezidentialelor, Ion Iliescu parea sa fi castigat teren in fata lui Adrian Nastase. Presimtind esecul acestuia, a incercat sa se distanteze de el si de Mircea Geoana, cel care parea, la un moment dat, ca ii este protejat. Dintr-o data, atotputernicul Nastase avea nevoie de clementa de la cel care l-a purtat de mana prin campania electorala.
O noua rasturnare a raportului de forte a fost data de gratierea lui Miron Cozma. A fost momentul derutei maxime pentru PSD, partid incapabil de reactie in prima zi. Aparent, Nastase a trecut din nou in frunte. El a spus de la bun inceput ca nu e de acrod cu gratierea, ceea ce a dat curaj unuia ca Mihai Tanasescu sa declare ca paraseste partidul daca Iliescu-gratiatorul va veni la conducerea PSD. De altfel, Ion Iliescu si-a asumat ulterior intreaga responsabilitate a gestului sinucigas, incercand sa nu lege partidul de acesta. Incercare fara sorti de izbanda. Raul a fost facut, au spus inclusiv liderii aliatilor din UDMR care au folosit acest pretext pentru a se alatura Aliantei PNL-PD.
Pentru ca, acum, “partidul european” al lui Nastase are o mare problema de credibilitate. Faptul ca Ion Iliescu a iesit sifonat din afacerea Miron Cozma nu inseamna automat ca Adrian Nastase a punctat. El s-a balbait jenant pentru un om politic de anvergura, asa cum pretinde sa fie considerat. Dincolo de penibilele am stiut/ n-am stiut, am semnat/n-am semnat, lui Adrian Nastase i-a scapat un porumbel cu efecte incalculabile pe termen mediu si lung. Premierul a spus, ca sa iasa basma curata, ca el doar a contrasemnat, ca a fost o formalitate pentru ca decretul sa poata fi publicat in Monitorul Oficial si ca decizia apartine altcuiva, respectiv presedintelui. Atunci cand un prim-ministru recunoaste ca semneaza documente oficiale fara sa fie atent la ceea ce semneaza e foarte grav. La fel de grava e si situatia cealalta, in care premierul a semnat “de forma”, in contradictie cu parerile sale. Apare intrebarea fireasca: cate alte astfel de documente a mai semnat premierul, cu ochii inchisi sau, vorba lui Iliescu, cu sula in coaste? Dar echipa lui? Caci au fost privatizari discutabile, pe bani frumosi, cu comisioane grase, licitatii cu cantec sau asa-zisele parteneriate public-privat scandaloase. (Devine tot mai importanta studierea stenogramelor si analiza laturii lor penale.)
Avand de ales intre cel care i-a gratiat “pe sest” pe Miron Cozma (mineriade), pe fostul colonel de militie Ioan Corpodean (reprimarea revolutiei) si Petre Isac (coruptie la nivel inalt) si cel care isi pune semnatura in necunostinta de cazua si fara sa clipeasca pe documente de stat importante, cei din PSD se afla in incurcatura. Sa alegi mereu raul cel mai mic nu e nici ghinion, nici accident de parcurs. E caz tipic de esec.
* Calin Hera este seful Departamentului Reporteri Speciali de la Ziarul Financiar
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.