Dan Pascariu, 60 de ani, unul dintre bancherii români cu cea mai îndelungată carieră, intenționează să-și păstreze poziția de președinte al Consiliului de Supraveghere al UniCredit Țiriac Bank, în funcție și de discuțiile cu acționarii, în condițiile în care actualul mandat îi expiră la primăvară.

“Vreau să-mi păstrez această funcție considerând că pot contribui în continuare cu experiența mea. Va depinde însă și de înțelegerea cu acționarii”, a declarat Pascariu.

El a fost ales președinte al Consiliului de Supraveghere al UniCredit pe 17 aprilie 2008, tot atunci fiind reconfirmat Răsvan Radu în funcția de președinte executiv (CEO) al băncii. În acel moment a avut loc separarea netă între membrii Consiliului de Administrație și cei ai boardului executiv, conform modelului dualist de conducere din grupul italian UniCredit. La începutul lui 2007, în perspectiva fuziunii dintre HVB Țiriac și UniCredit România, Pascariu fusese desemnat președinte al Consiliului de Administrație, în timp ce Radu primea calitatea de membru al CA și CEO al viitoarei UniCredit Țiriac Bank.

UniCredit Țiriac Bank este controlată de grupul italian UniCredit, care cumulează circa 50,6% din acțiuni, alături de omul de afaceri Ion Țiriac, care deține 45%. Italienii au indicat de mai multe ori că intenționează să păstreze acest parteneriat perpetuat de când fosta Banca Țiriac a fuzionat cu HVB, Țiriac negociindu-și o poziție puternică și la fuziunea ulterioară, dintre HVB Țiriac și UniCredit.

În pofida speculațiilor care au circulat mult timp pe piață, Pascariu și Radu fac echipă din 2007, de când cu fuziunea dintre cele două bănci amintite.

Pascariu a spus de la bun început că a renunțat la conducerea executivă din convingere, lăsând locul mai tânărului Răsvan Radu, însă gestul său a părut greu de crezut pentru piață, având în vedere preponderența exemplelor în care liderii renunță cu greu la prima linie. El afirmă că a vrut să dea același sens retragerii sale din conducerea Asociației Române a Băncilor, unde este membru fondator, sperând să-i fie urmat exemplul.

“Diferența dintre mine și Răsvan Radu ține de experiență. Altminteri, la aproape 45 de ani el este mai bun decât eram eu la aceeași vârstă pentru că a avut acces la informație mai repede, mai mult și a fost expus la leadership mai mult, plus că are și un «bagaj» mai mic.” Pascariu consideră firească o astfel de succesiune la nivel ierahic, care ar trebui să se regăsească și în sectorul de stat, “pentru că vin din urmă generații mai bine pregătite” și spune că nu se simte niciodată tentat să intervină în deciziile executive.

Mai bine de 20 de ani, el a lucrat pentru fosta Bancă Română de Comerț Exterior, unde și-a început cariera și a avansat până la funcția de președinte în perioada 1991 – 1994. A participat la tranzacții-cheie pentru statul român precum finanțarea construcției centralei nucleare de la Cernavodă sau reeșalonarea datoriei către creditorii din Clubul de la Paris și Clubul de la Londra.

Astăzi, el spune că nu ar fi interesat să discute plecarea la o altă bancă. “În aproape 40 de ani de carieră am avut numai trei angajatori, dintre care unul pentru mai puțin de doi ani (fosta Banca București). Sunt un angajat fidel, nu sunt ușor de furat.”

Una dintre principalele sale preocupări actuale este cultivarea leadershipului în bancă, însă susține prelegeri pe această temă și pentru alte organizații și crede că ar fi util ca măcar la masteratele din facultățile românești să existe cursuri de leadership (știința de a organiza și capacita un grup de oameni pentru atingerea unui obiectiv comun – n.red.).

Tentanția unei poziții la banca centrală ca încununare a carierei? “Nu, nu mă gândesc la așa ceva pentru că din punctul meu de vedere există specificități clare în meseria de bancher comercial și în cea de bancher central și cred că sunt oameni mult mai bine pregătiți pentru banca centrală.”

El consideră că nu este atât de important ca în banca centrală să ajungă pe poziții de conducere oameni care au lucrat în bankingul comercial. “Poate ar fi bine ca în Consiliul de Administrație să fie mai mult reprezentat acest tip de experiență, însă nu neapărat la nivelul funcției de guvernator.”