În sfârșit, în cel de-al doilea mandat, președintele Traian Băsescu mai face și ceea ce trebuie pentru economia românească: deschide calea pentru firmele românești în străinătate.
În vizita sa în America Latină, a doua a unui șef de stat al României în ultimii cincizeci de ani, precum și cea din Turkmenistan de la sfârșitul anului trecut, a fost însoțit de reprezentanții unor firme cu capital românesc și există semnale că aceștia vor semna contracte acolo.
Nicio țară nu poate ieși din mediocra zonă a unui PIB per capita de 6-7.000 de euro fără să aibă companii care să se dezvolte măcar regional. Ungaria, Cehia, Polonia, care au un PIB mediu per capita de 12-13.000 de euro (media din București), au fiecare câteva zeci de companii care acționează deja regional, câțiva campioni.
Nu poți să intri în liga mare a țărilor dezvoltate (peste 25.000 de euro per capita) dacă sistemul economic nu obține și nu repatriază profituri din exploatarea resurselor din afara perimetrului său național.
Să aștepți recuperarea decalajelor de 1 la 4 față de Occident numai fiind destinația unor investiții străine și nu și sursa acestora nu este decât o iluzie, pentru că, pe măsură ce an de an vin investiții, pe de altă parte extragerea de profit în exterior nu lasă loc acumulărilor.
Dezvoltarea Coreii de Sud, prin crearea marilor complexe industriale deținute privat, dar sprijinite puternic de stat care acum sunt chiar acuzate că sufocă micile întreprinderi și în general viața economică pentru că s-au extins în toate domeniile (Samsung are și imobiliare și chiar o linie de brutării), este mărturie.
Japonia, înaintea sa, sau Turcia de astăzi sunt exemple de țări unde dezvoltarea capitalului autohton a adus și dezvoltarea țării.
Profiturile nu sunt acasă, ci în deplasare, iar lipsa de congruență de până acum dintre interesele marilor companii cu capital local și cele ale reprezentanților de la vârf ai statului român a dăunat intereselor economiei românești.
Aceasta în condițiile în care orice cent din contracte din afara zonei euro este vânat de firmele occidentale confruntate cu o lungă perioadă de stagnare pe piețele lor. De altfel, un înalt oficial al Camerei de Comerț din România, Sorin Dimitriu, chiar a spus recent pentru Ziarul Financiar că în Europa de Vest nu sunt privite cu ochi buni delegațiile românești comune politice și de business, pe când în Orient, America Latină sau Africa „intrarea“ făcută politic este obligatorie.
De parcă Angela Merkel sau François Hollande nu ar fi cântăriți când se întorc din vizitele în China sau India după numărul de avioane, de trenuri sau de nave vândute.
Toți șefii de stat ai acestei lumi trag pentru ai lor, pentru cei care de altfel i-au pus în funcție, să aibă de lucru acasă și să nu plece peregrini, să lase zeci de mii de copii acasă păziți de bunici.
Este bun MVC-ul, este bun Schengen-ul, dar în istoria unei țări rămâne un pod nou sau o autostradă peste munți. Rămâne un spațiu mai bun de trăit acasă pentru cei care și-au construit aici o națiune.
Că altfel nu mai e decât un pas de a accepta că avem nevoie de alții, străini, să ne conducă, de vreme ce noi nu putem administra această țară cum trebuie pentru ca aceia născuți aici să aibă mijloacele necesare traiului.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.