In tara tuturor posibilitatilor (in cazul de fata, nu SUA, ci Romania) au aparut fel si fel de vindecatori, unii mai mari si mai tari decat altii.
Fiecare sustine ca puterea cu care este inzestrat vine din alta parte. Siropuri, creme, ceaiuri, aparate dintre cele mai complicate sau doar doua palme – toate sunt recomandate a reusi sa vindece aproape orice boala de pe suprafata pamantului. Cel putin asa sustin posesorii lor.
Doctorul Ioan Ometa din Timisoara nu considera ca poate face miracole, dar, datorita unei inventii proprii, adeptii acupuncturii pot beneficia de rezultatele acestei tehnici fara a mai fi intepati de zeci si zeci de ace.
In timpul facultatii a auzit in cateva randuri despre acupunctura, dar a considerat-o o metoda ce nu merita nici cea mai mica atentie.
De abia la sase ani dupa terminarea studiilor a participat, neincrezator, la un curs de acupuncura. ai-a dat repede seama ca este vorba despre o tehnica veche, dar vesnic noua care poate trata oamenii fara a-i indopa cu medicamente.
Primul cabinet de acupunctura autorizat
In 1974 a avut sansa sa plece in Libia in cadrul unui parteneriat romano-libian. Impreuna cu cativa colegi de breasla a oferit patru ani asistenta medicala populatiei libiene. Aici, pasiunea lui pentru acupunctura a prins radacini puternice.
“Am avut acces la literatura de specialitate din Vestul Europei, in special engleza si franceza, ceea ce la noi in tara era imposibil. Mi-am dat seama ca acupunctura este mult mai complexa decat credeam eu pana atunci”.
A avut posibilitatea sa se deplaseze si in Franta, la Marsilia, unde a facut un curs de acupunctura cu unul dintre cei mai mari specialisti din lume in materie, vietnamezul Nguyen Van Nghi.
Intors in Romania, in 1978 si-a deschis “neoficial” un cabinet de acupunctura. Desi, pe vremea aceea acupunctura era o metoda de tratament la limita legalitatii, doi ani mai tarziu, in 1980, cabinetul de acupunctura al doctorului Ometa a devenit primul cabinet autorizat din tara.
“Doctorita Cadeschi, care pe atunci era inspector la Directia Sanitara, a venit la mine cu un pacient si mi-a facut o autorizatie de functionare. Nu mi-a venit sa cred”.
Experimente cu argint si aluminiu
In 1987 a participat, in China, la primul Congres de Acupunctura. A urmat acolo un curs de o luna de zile. In 1990 i-a venit ideea unei metode alternative, mai putin dureroase, la acupunctura.
“Mi s-a facut mila de copiii care veneau cu frica-n san la ace. Am vrut sa fac ceva la fel de eficient ca acupunctura, dar complet nedureros. Intr-un final, am reusit”.
A incercat prima oara ca in locul acelor sa lipeasca niste placute de argint pe corpul omului care sa aiba acelasi efect. Nu a reusit. ai cu aluminiul a avut un esec. A incercat apoi cu placute de cupru, iar performantele au fost uluitoare. Nu mai trebuia sa chinuie oamenii cu intepaturi.
Terapia cu placutele de cupru, numita de Ioan Ometa “metaloterapie” si brevetata in 1999 la OSIM Bucuresti, nu este insa universal valabila. In multe dintre afectiunile nervilor periferici sau organelor interne, metaloterapia are insa rezultate chiar mai bune decat acupunctura.
Terapie fara durere
Placutele de cupru prinse cu leucoplast sunt lipite pe corpul omului in locurile in care ar trebui sa intre acele de acupunctura. Fiind foarte bune conducatoare de electricitate, acestea produc o circulatie energetica mai buna si pot trata cele mai diverse boli.
Metaloterapia sau terapia prin placute de cupru poate remedia sau vindeca afectiuni ale aparatului locomotor (musculare sau osoase), afectiuni respiratorii (bronsite, astm bronsic, alergii), disfuctionalitati ale sistemului imunitar, afectiuni ale aparatului digestiv (ulcer, colite, spasm esofagian), pareze, afectiuni reumatice, ale coloanei vertebrale si, in functie de anumiti factori, alte afectiuni mai mult sau mai putin grave.
Neintelesele ace
Orice comentariu despre acupunctura venit dintr-o sursa europeana sau americana va repeta ca nimeni nu stie cum lucreaza acupunctura, dar ca exista nenumarate dovezi ale eficacitatii ei ca metoda de tratament.
Incepand cam din anii ’70, tot mai multi medici occidentali au vizitat China ca sa invete acolo acupunctura; evocarile despre uzul acelor pentru anihilarea durerii in timpul unor operatii complicate, in conditiile in care pacientul ramane treaz si poate chiar sa converseze cu chirurgul sau, au uimit Vestul si au creat premisele unei mode ce n-a facut decat sa se consolideze de atunci.
Ceea ce ajunge sa stie la ora actuala oricine vine sa se trateze la un acupuncturist este ca pe corpul uman exista 350 de puncte unde se pot aplica acele, puncte situate de-a lungul meridianelor energetice ale organismului; acele se aplica pentru a stimula fluxurile energetice in punctele respective si a restabili balanta energetica a organelor interne.
Cele mai cunoscute varietati ale acestei terapii sunt, in afara acupuncturii propriu-zise cu ace, acupresura (presarea cu degetul a unui punct de pe piele) si moxibustiunea (aplicarea caldurii pe punctul respectiv, inclusiv prin intermediul acelor incalzite).
Acele folosite in acupunctura sunt extrem de fine, de grosimea firului de par, iar adancimea insertiei lor in piele depinde de efectul dorit si de zona corpului unde se aplica; adancimea medie este de 1-2 cm. Acele au varfuri usor rotunjite, pentru a nu rani pielea si a nu provoca sangerari, insa durerea nu are cum sa dispara niciodata cu totul.