În vara anului 1937, atunci când avea să treacă la cele veșnice înainte de a fi împlinit 30 de ani, Pavel Dan, prozatorul câmpiei transilvane cum va fi cunoscut de posteritate, lăsa în urma sa o operă risipită prin publicațiile vremii. Prima ediție a nuvelelor apare la un an de la moartea autorului, în septembrie 1938, la Editura Fundațiilor Regale. A fost reeditat de nenumărate ori (trebuie menționate aici edițiiile Cornel Regman din 1965 și Nicolae Florescu din 1976), i s-au consacrat monografii și studii critice, dar a trebuit să treacă 75 de ani pentru ca prima ediție critică integrală a operei sale să vadă lumina tiparului. Realizată de doi distinși cărturari bistrițeni, Aurel Podaru și Andrei Moldovan (studiul introductiv), la editura clujeană Eikon, ediția are trei volume și valorifică integral scrierile lui Pavel Dan publice până în acest moment, ca și integralitatea informațiilor existente despre autor și opera sa, inclusiv în limbi străine.
Rămâne posteritații să mai adauge pagini din Jurnal și din Corespondență, care, conform dorinței fiului său, profesorul clujean Sergiu Pavel Dan, rămân, încă, în arhivele familiei. Șanse există, atâta vreme cât însuși Sergiu Pavel Dan afirmă că „Jurnalul și prelungirea sa epistolară atestă, incontestabil, un caracter. Suprema confirmare o dau ultimele scrisori, în care omul Pavel Dan se definește în singurătatea confruntării cu moartea. Câteodată merită a fi date la lumină și astfel de texte ”
Revenind la ediția critică, trebuie spus că volumul întâi cuprinde cele 17 schițe și nuvele care alcătuiesc sumarul ediției princeps din 1938, Urcan bătrânul, ediție pregătită de autor, dar apărută postum. Cel de al doilea reunește lucrări publicate în periodice, dar neincluse de autor în ediția princeps sau rămase în manuscris după moartea sa. Sumarul celui de al treilea volum cuprinde Jurnalul, Corespondența, Studii, aticole și recenzii, precum și extrem de interesanta lucrare Literatura populară. Caiete, culegere de folclor realizată în 1932 de autor în comuna sa natală, Tritenii de jos. Textele sunt însoțite de un bogat aparat critic: note, variante, cronologie, indice de personaje și persoane, de toponime, addenda, glosar și indici.
Principalul merit al ediției, subliniat ca atare și de autorul studiului introductiv, Andrei Moldovan, este acela că recuperează toate dimensiunile operei lui Pavel Dan, inclusiv cea binecunoscută, de nuvelist, probând cu argumentele textului că acesta „nu poate rămâne prizonierul unui ardelenism literar românesc, atins sau nu de bunăvoința unor istorii și dicționare literare”. Într-un fel, această apreciere recuperatoare reprezintă o confirmare implicită a celor scrise de Mihai Sebastian cu ton de rechizitoriu la adresa criticii literare în Revista Funadațiilor Regale din 1938: „Volumul postum de nuvele al scriitorului ardelean Pavel Dan, mort anul trecut în plină tinerețe și într-o aproape totală lipsă de notorietate (…) e de natură să provoace criticei noastre literare și mai ales criticilor tineri o oarecare neliniște. Dacă un scriitor excepțional, ca acest Pavel Dan, poate să lucreze ani de-a rândul în umbra provinciei, publicând o întreagă serie de nuvele, de o rară putere epică, fără ca totuși prezența lui să fie observată și fără ca numele său să poată străbate până în primele rânduri, înseamnă că raza de vedere a criticei nu este suficientă ca să acopere pe toată întinderea ei mișcarea noastră literară”.
Aș mai adăuga că acest veritabil eveniment editorial a fost posibil datorită sprijinului Consiliului Județean Bistrița-Năsăud, prin intermediul Bibliotecii Județene „George Coșbuc”.