În 2011, în preajma sărbătorilor de iarnă, Editura Curtea Veche oferea “Poveștile Reginei Maria a României”: o frumusețe de carte, creată cu migală și bun-gust, de citit și răsfoit cu aceeași încântare. Acum, când se apropie iar Crăciunul, minunea se repetă, pregătită de aceeași editură: “Poveștile Unei Regine” reunește scrierile literare semnate de Carmen Sylva, pseudonimul Reginei Elisabeta.
Cărțile au același format, mai curând de album decât de carte, cu hârtie lucioasă, paginile scrise alternează cu fotografii alb negru, cu fotografii sepia. Eleganță și stil se contopesc pentru a restitui poveștile Reginelor noastre. Dar Majestățile Lor au fost și rămân Regine de poveste: Regina Maria cea frumoasă și înfocată, cu minte sclipitoare, Regina Elisabeta respirând blândețe și înțelepciune. Dacă ar fi să aleg două simboluri care să le definească aș alege Oțel și Lumină.
Cele două cărți le și sugerează personalitățile atât de diferite: ilustrațiile în alb-negru din cartea de povești a Reginei Maria se potrivesc cu firea-i energică și temperamentul viu, pe când ilustrațiile în sepia diafanizat dezvăluie firea potolită și temperamentul calm al Reginei Elisabeta. Și amândouă nasc reverii după vremuri de altădată, sporesc nostalgii după un regat pierdut și negurile unei istorii de atâtea ori neprielnică…
“Poveștile unei regine” de Carmen Sylva se compune din narațiuni bine cunoscute, între ele se ivesc interstiții poetice. Sunt dispuse într-o ordine subtilă: prima pare personală și încărcată de suferință greu ostoită (“Povestea unei regine milostive” țese în filigranul ei propria dramă – pierderea copilei iubitei), iar ultima, amplă, recurge la fabulosul popular – “Robia Peleșului”.
Între ele se află o poveste inspirată de Războiul de Independență – “Stai ! Cine-i acolo ?” ce reînvie figura lui Ștefan cel Mare: umbră protectoare a armatei române și a Prințului Carol în timpul atacurilor de la Plevna. Un biet soldat, Stan, îl vede pe străinul în ținută ciudată, doar lui îi vorbește voievodul, doar el știe de ce gloanțele nu-l ating pe Carol, și de ce oștenii biruie și se întorc prin gerul și gheața iernii într-un mod ce ține de miracol.
“Poveștile Reginei Maria a României” relevă spirit creștin, iar imaginație și suflet sunt bine strunite. Basmele au fost publicate în urmă cu aproape 90 de ani, în 1923, acțiunea se proiectează pe fundal românesc. Sensul basmelor ține de spiritul moralizator creștin, ele au în mod clar intenții educative, vizibile în “Cartea Minunată a Părintelui Simion” și în “Sămânța înțelepciunii”.
O poveste are valoare instructivă – “De coada cometei” oferă o introducere jucăușă în astronomie, alta – “Orfana” prezintă foametea și durerea ce bântuie anii războiului. Dar cea mai impresionantă din tot volumul rămâne “Povestea de Crăciun”, în care se îmbină straniu o rămășiță de proză gotică (puțul blestemat) cu miraculosul (lumânărica aprinsă), mesajul creștin și misterul. Nu întâmplător copilul are numele Petre, amintind de Sfântul Petru, al cărui nume înseamnă și piatra de temelie a credinței creștine.
Cea de-a treisprezece poveste este adăugată în actuala ediție: “Copila cu ochi albaștri”, un eseu autobiografic prilejuit de plecarea din țară a fiicei mai mici, Ileana, după căsătoria cu Arhiducele Anton de Austria. Regina evocă istoria familiei și viața copiilor, ca și anii de război pe care-i cunoscuse direct. Discret, se desprinde ideea că poveștile au fost întâi născocite și spuse copiilor, filtrate până și-au găsit forma rotundă.
Poveștile Reginelor noastre vor fi citite și de cei mari și de cei mici. Iar cei mari poate vor căuta dincolo de file viața celor două regine venite la noi în țară de la mări depărtări. Au iubit România, au ales calea poveștilor ca s-o cucerească și s-o dezvăluie tuturor, punând în ele semințe de farmec ca să încolțească și sub ochii străini. Cărțile Reginelor noastre vin asemenea manuscrisului din sticlă din alt spațiu și alt timp. Poate așezate sub brad vor face Crăciunul mai frumos și lumea cea mică a fiecăruia mai așezată.
Poveștile Unei Regine, Editura Curtea Veche, 2012, 192 pag.
Poveștile Reginei Maria a României, Editura Curtea Veche, 2011, 208 pag.