Lumea hartilor e mai larga decat harta lumii. In ea nu patrund numai geografia, geologia si navigatia, ci si realitatile pe care imago mundi le mascheaza sub valurile ipocriziei dominante.
Filosofii afirma unitatea (ontologica) a lumii si tot ei ne imbie catre lumile paralele, inventate de spirit sau produse ale imaginatiei creatoare. Politicienii – si agentii lor diplomatici – actioneaza in aceeasi, mereu postulata, unitate terestra, dar pastreaza numai pentru ei pluralitatea inaparenta a lumilor, in fapt, a lecturilor pe care planeta le impune: lumea banilor – tradusa in harta bogatiei – este aproape opusul lumii razboiului, tot asa cum lumea populatiilor – cartografiata demografic – e diferita de cea a climei. Si asa mai departe, pana la deplina betie cognitiva a observatorului risipit in propriile reverii & neputinte. Ne putem pierde intr-o harta (ca in orice obiect contemplat) fara sa o putem modifica.
Sa ne uitam, bunaoara, mai indeaproape la harta bogatiei, masurata in PIB-ul pe cap de locuitor: SUA apar pe ea strivitor, alaturi de Japonia si de “greii” europeni. Geografic imensa Rusie este abia egala cu bogatia grupului nordic (Norvegia, Suedia si Finlanda). Africa intreaga e un sarman copil rahitic, incapabil sa se masoare cu Franta singura. Exista o zona rosie – cu venituri individuale de peste 15.000 de dolari pe an – continuata cu regiunile tot mai palide, colcaind pauper in zona a mai putin de 1.500 USD per capita. Decalaje de 1 la 10, intr-un dezechilibru cronic, menit sa discrediteze orice optimism de circumstanta si, bineinteles, sa alimenteze discursurile extremiste.
La fel de misterioasa – adica dificil rationalizabila – ni se infatiseaza dinamica natalitatii globale. Proiectia pentru intervalul 2005-2025 e chiar alarmanta: India depaseste China. Africa functioneaza ca o bomba (cu un ritm de crestere anual mai mare de 2,1%). O curioasa zona sterila (tarata sau binecuvantata cu cresteri negative) porneste din Italia si se intinde, prin Europa central-orientala, catre Rusia. Ea se intalneste, spre Extremul Orient, numai cu Japonia.
Similare dezechilibre marcheaza harta conflictelor: cu exceptia Columbiei si a micronicului Haiti, toate formele de razboi (civil, ideologic, separatist, interreligios, interetnic sau interstatal) se concentreaza dramatic in sud-estul planetei, privita dinspre Greenwich. Uganda, Burundi, Somalia, Guineea, Liberia, Coasta de Fildes, Congo, pe partea africana, rad sangeros catre emisfera orientala, unde se casca riscurile legate de Orientul Mijlociu, cu Turcia, Armenia, Azerbaidjan, Uzbekistan, Tadjikistan, Afganistan, trecand apoi, ca o dara de napalm, spre Nepal, Myanmar, Sri Lanka, Taiwan, Coreea de Nord, Filipine, Indonezia, Papua Occidentala… Un veritabil “Absurdistan” – leagan universal al terorismului de orice factura -, din care nu lipseste saraca Republica Moldova, cu a ei inghetata Transnistrie.
Uitati “Obiectivele Mileniului” prescrise de ONU, ai carei functionari stiu prea bine ca pretind imposibilul si propovaduiesc improbabilul. Vestea buna e ca bogatia, stabilitatea si echilibrul demografic rezulta din functionarea sistemului democratic. Vestea proasta e ca democratia nu este doar rezultatul bogatiei, ci si premiza ei: cine nu descinde istoriceste din traditiile de acest fel nu prea poate spera sa inchida cutia Pandorei. “Aux armes, citoyens!”.