Pe copii o sa-i coste scump prezumtia de nevinovatie

Inainte de audierea de ieri din parlament, de la care toata lumea spera o rezolvare a crizei politice din Italia, premierul Berlusconi s-a declarat gata la concesii pentru a pastra unitatea coalitiei guvernamentale, admitand ca e gata sa-si modifice programul de reforme. Compromisul la care e dispus premierul e amanarea pana in 2006 (cand se incheie actuala legislatura) a pachetului de reduceri de impozite in valoare de 12 miliarde de euro, miezul controversei lui cu partidele de opozitie.
Nimic insa despre cine va fi noul ministru al economiei, functie pe care a preluat-o temporar Berlusconi dupa ce fostul titular al portofoliului, Giulio Tremonti, a fost silit sa demisioneze. Si de fapt oricum se gasesc analisti care sa spuna ca, oricine ar fi noul ministru al economiei, actuala coalitie nu e in stare sa tina economia sub control si ca o criza guvernamentala nu mai poate fi evitata.
Ultimele saptamani au fost, intr-adevar, tare proaste pentru “Il Cavaliere” Berlusconi. Staruinta lui de a promova cu orice pret acum si nu in 2006 pachetul de reduceri fiscale, cu evidenta semnificatie electorala, a intampinat opozitie nu numai din partea politicienilor care considera ca aceste reduceri de taxe ii vizeaza doar pe cei bogati, ci si din partea celor care considera mult prea dificila echilibrarea la nivel bugetar a masurilor respective prin limitarea cheltuielilor guvernamentale in alte sectoare. Iar chestiunea bugetului a capatat o semnificatie cu atat mai nelinistitoare cu cat, mai nou, Curtea Europeana de Justitie s-a pronuntat in favoarea respectarii disciplinei bugetare comunitare, respectiv a limitei de deficit bugetar de 3% din PIB, prevazuta de Pactul de Stabilitate si Crestere.
Deja agentia Standard&Poor’s a modificat calificativul ratingului de tara al Italiei la AA-, cel mai putin favorabil din toata Europa Occidentala. Agentia si-a motivat umilitoarea decizie prin neincrederea in programul al proaspatului ministru al economiei Berlusconi, afirmand ca Italia nu-si poate permite astfel de relaxari fiscale in conditiile unei cresteri economice firave si ale unei datorii mai mari decat produsul intern brut – cat despre reducerile de cheltuieli guvernamentale care sa umple gaura din buget, e greu de crezut ca va fi posibila din punct de vedere social o economie de 7,5 miliarde de euro, asa cum promite Berlusconi.
Ca si cand n-ar fi fost de ajuns impasul politic si de imagine externa, premierul italian se confrunta acum din nou si cu sacaiala justitiei. Magistratii italieni au ordonat perchezitia birourilor din Milano ale trustului de presa Mediaset, controlat de familia Berlusconi, iar Parchetul din acelasi oras a dispus, miercurea trecuta, anchetarea celor doi copii ai premierului din prima casatorie, Marina si Piersilvio, intr-un caz in care au mai fost vizati pana acum insusi Silvio Berlusconi si seful Mediaset, Fedele Confalonieri. Cazul, instrumentat de cativa ani buni, se refera la presupusa deturnare de fonduri provenite din vanzarea-cumpararea de drepturi de difuzare a unor filme de catre Mediaset. Investigatia are in vedere cumpararea, in 1994 si 1995, a drepturilor de difuzare TV a unor filme produse de principalele studiouri americane – MCA-Universal Studios, Paramount, Warner Bros, Columbia Tristar, 20th Century Fox – prin intermediul a doua firme offshore ale familiei Berlusconi. Anchetatorii considera ca valoarea tranzactiilor a fost inregistrata in mod fraudulos, costurile fiind incarcate artificial cu aproape 170 de milioane de dolari, bani care ar fi intrat in buzunarele familiei Berlusconi.
Pentru ca strangerea probelor implica si investigatii care ar trebui facute in strainatate, procurorii italieni au incercat in vara anului trecut sa trimita in SUA o comisie speciala de ancheta, dar cererea lor a fost respinsa de ministrul justitiei, Roberto Castelli, in virtutea unei legi privind imunitatea demnitarilor publici pe durata exercitarii mandatului, despre care criticii spun ca a fost adoptata anume ca sa-l scuteasca pe Berlusconi de dureri de cap. Dupa episodul respectiv, comentatorii considerasera ca va fi imposibil ca justitia sa mai dovedeasca vreodata vinovatia vreunui membru al familiei Berlusconi in cazul cu pricina. Ceea ce se petrece acum insa e o surpriza totala, pentru ca surse din interiroul procuraturii sustin ca Marina si Piersilvio sunt suspecti de spalare de bani in dosarul respectiv. Avocatul familiei, care pana acum n-a incetat sa acuze justitia italiana ca e manipulata de fortele ostile lui Berlusconi, atata vreme cat si-a ales asemenea moment sa-i ia in vizor pe copiii premierului, sustine ca actiunea impotriva acestora este complet absurda, avand in vedere ca in 1994-1995, Marina si Piersilvio aveau putin peste 20 de ani si erau studenti, asa ca n-aveau nici o treaba cu afacerile.
Drept e ca vestea anchetarii celor doua beizadele a bucurat o mare parte din opinia publica italiana, invatata de ani de zile, prin bunavointa ziarelor de scandal, sa vaneze orice miscare gresita a vreunui membru al clanului berlusconian. Orice italian care se respecta poate sa povesteasca numeroasele aventuri amoroase ale lui Piersilvio cu fotomodele sau faptul ca Marina a pus capat, acum doi ani, unei logodne de zece ani fiindca a ramas gravida cu un prim-balerin de la Scala din Milano. N-a trecut neobservat nici faptul ca, anul trecut, doua figuri de baza ale clanului si-au improprietarit copiii profitand de o lege la fel de bine tintita ca si cea cu imunitatea demnitarilor, prin care donatiile catre rude de gradul I sunt scutite de impozite. Carla Dall’Oglio, prima sotie a lui Berlusconi, le-a donat Marinei si lui Piersilvio actiuni in valoare totala de 475 de milioane de euro, reprezentand participatii de cate 49% in Holding Italiana Quarta (pentru Marina) si Holding Italiana Quinta (pentru Piersilvio), adica doua din cele 18 societati holding prin care familia Berlusconi controleaza grupul Fininvest, actionarul majoritar al trustului de presa Mediaset. La randul sau, Paolo Berlusconi, fratele premierului Silvio, i-a donat fiicei sale Alessia 46% din actiunile propriului sau holding, PBF (Paolo Berlusconi Finanziaria), in valoare de 23,5 milioane de euro.
Sunt lesne de intuit, deci, comentariile ironice ale ziaristilor care s-au intrebat ce legi favorabile suplimentare si cati bani mosteniti, furati sau spalati vor mai fi necesari pentru a satisface pretentiile financiare ale unui clan in continua crestere. Caci, in afara de Marina si Piersilvio, Silvio Berlusconi mai are inca trei copii din a doua casatorie, copii care abia asteapta majoratul ca sa intre si ei in masinaria de afaceri rentabile a familiei. Mai are si doi frati – Paolo, cel cu fiica Alessia, si o sora care la randul ei are trei copii. Pe urma, si Marina, si Piersilvio au avut grija sa-l faca bunic pe Silvio: Marina are un baietel cu mai sus numitul balerin de la Scala, iar Piersilvio are o fetita, cu – fireste – un fotomodel.
Probabil ca presa n-ar fi fost insa asa rautacioasa daca n-ar fi avut senzatia ca premierul Berlusconi are o conceptie cam prea dinastica despre imperiul lui de afaceri: pe Marina a facut-o vicepresedinte la Fininvest si presedinte al editurii Mondadori, iar pe Piersilvio l-a facut vicepresedinte la Mediaset, si asta pe cand ambii abia trecusera de 30 de ani. Abia prin in ultimii doi ani au aparut articole mai obiective, care pomeneau ca amandoi copiii lui Berlusconi au invatat sa inteleaga si sa faca afaceri inca din adolescenta, pe langa directorii de atunci ai Fininvest si Mediaset, asa ca promovarea lor in astfel de functii nu e un simplu capriciu parintesc. Ziarele, mai ales cele straine, au constatat ca si Marina, si Piersilvio au viziuni proprii despre administrarea afacerilor familiei, in multe cazuri extrem de diferite fata de tatal lor, iar prestatia lor n-a fost aproape in nici un moment simbolica.
In 1998, cand Berlusconi a fost pe punctul de a vinde Mediaset magnatului media australian Rupert Murdoch, Marina si fratele ei au fost cei care l-au determinat pe tatal lor sa nu vanda. Marina a avut initiativa sa concentreze activitatea Fininvest pe media si divertisment si sa renunte la alte afaceri – lantul de supermarketuri Standa sau divizia imobiliara si de constructii Edilnord; acum cativa ani, revista Fortune a clasat-o pe domnisoara Berlusconi chiar printre cele mai puternice 10 femei manager din Europa. In ceea ce il priveste pe Piersilvio, baiatul alintat “Dudi” s-a dovedit cel mai important artizan al cresterii spectaculoase de rating al posturilor TV din cadrul Mediaset, iar la inceput, adica pe cand tatal sau mai avea un cuvant de spus in politica de programe, s-a opus ideii lui Berlusconi de a pastra in prim-plan anumite staruri de televiziune care facusera cariera in deceniile trecute, considerand ca e timpul sa promoveze fete noi.
E greu de spus acum daca fratii au avut vreun amestec si in tranzactiile dubioase ale familiei. Singurul lucru cert care se poate spune e ca, in masura in care Marina si Piersilvio au orgoliul de a fi considerati niste oameni de afaceri pe picioarele lor si care si-au acumulat experienta de timpuriu, exact in aceeasi masura se expun acum banuielii de implicare in presupusele spalari de bani; ca sa corespunda intr-adevar imaginii de copii inocenti pe care le-o compune avocatul familiei, ar trebui sa-si pretinda un statut de simpli mostenitori, impinsi din greseala in afaceri si nepriceputi la altceva decat la aventuri amoroase si haine scumpe. Ironia e maxima: dupa ce s-au straduit atata sa fie luati in seama ca oameni de afaceri, acum trebuie sa se prefaca pur si simplu, ca sa devina credibili, ca n-au fost si nu sunt decat copiii tatalui lor.
crenguta.nicolae@zf.ro