Pe Guvern cine îl trimite în judecată?

Dacă nu ești prieten cu cei de la putere, indiferent cine este ea și care sunt personajele, și nu știi cotloanele puterii, nu poți face afaceri de genul: energie ieftină de la Hidroelectrica către băieții deștepți; afacerea Romgaz – gaze ieftine pentru sprijinirea combinatelor chimice, sistemul informatic al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, care s-a făcut în zece ani și a costat peste 100 mil. euro și nici până acum nu este gata integral; autostrăzile care încep și nu se mai termină, dar sunt plătite. Sălile de sport și mai nou bazinele de înot, Stadio­­nul Național, contractele de consultanță pentru toate com­paniile de stat care adunate cred că depășesc o sută de milioane de euro pe an etc. Și dacă cunoști mărun­taiele puterii, transferul de bani și resurse dintr-o parte în alta nu stă apoi decât într-un referat, într-o semnătură, a unui director, a unui secretar de stat, a unui ministru și a Guvernului și în final justificarea unui interes național.

Acum a fost rândul afacerii cu gaze ieftine de la Romgaz să iasă la suprafață și să se lase de data asta cu subminarea economiei naționale.

Astfel de afaceri se fac în întreaga lume, problema este ce rămâne în urmă și pentru ce. La izbucnirea crizei, în 2008/2009 guvernul german condus de Angela Merkel și-a ajutat cu bani de la buget marile companii auto să țină salariații pe statul de plată și să nu-i dea afară. În Franța Sarkozy are o lungă prietenie cu marii industriași iar companiile franceze sunt avantajate prin contracte cu statul, prin deschideri de uși pe alte piețe, dar în spatele lor stau sute de mii de salariați.

La noi Hidroelectrica a prelungit afacerile “băieților deștepți” în 2010 pe șapte ani pe motiv că firma de stat avea nevoie de niște contracte ferme pe termen îndelungat pe baza cărora să obțină finanțare de la bancă. Numai că Energy Holding la finalul lui 2010 avea 51 de salariați, Alpiq Romenergie și Alpiq Romindustries aveau 13, respectiv 18 angajați. Iar aceste trei firme primiseră contracte cu energie ieftină de peste 720 mil. lei pe an. Înmulțiți asta cu șapte ani și vedeți cât rezultă. Totul pentru 82 de angajați și pentru ca aceste firme să ia energia ieftină și să o dea mai departe tot la noi în economie. Alro măcar avea 2.600 de angajați și ține în viață un oraș întreg. Încă nu se știe pe cine ține în viață Energy Holding și Alpiq.

Și Renault a primit facilități, ajutoare de stat pentru Dacia de-a lungul tuturor anilor. Dar are 13.500 de angajați și “au scos din mormânt” un brand pe care l-au înviat și l-au făcut celebru în Europa. La gazele ieftine, Ioan Niculae este mai mult cunoscut în opinia publică ca fiind patronul echipei de fotbal Astra și pentru că schimbă antrenorii mai des ca Becali. Oricum Nicolae are mai mulți angajați decât Energy Holding și Alpiq. Problema lui Nicolae este nu că a luat gaze ieftine, ci ce a făcut cu ele dacă a făcut îngrășăminte sau le-a dat mai departe, ca la energia ieftină.

Dacă toate aceste afaceri în care firmele de stat dau produsele și serviciile mai ieftin decât prețurile din piață și în care baronii regiilor de stat, așa cum i-a numit președintele Băsescu, primesc OK-ul ministerial, guvernamental și politic ar fi transparente și s-ar explica public unde este avantajul economiei, nu s-ar ajunge aici. Problema la noi este “căpușeala”, respectiv banii pleacă de la marile companii și regii de stat la firme private mai mari sau mai mici cu o secretară și un birou și un apartament închiriat. Iar la rândul lui, intermediarul, care își oprește cea mai mare parte a banilor, dă contractele mai departe și la prețul pieței celor care le execută în realitate.

Așa au fost devalizate regiile autonome, CFR-urile de Marfă, de Călători, de Infrastructură, Poșta, companiile din energie. Iar totul sub ochii guvernului. Acum este rândul premierului Boc și a guvernului să constate cum companiile din subordinea ministerelor pierd banii și ei aprobă anual bugete de sute de milioane de euro în cinci minute, atât cât durează citirea actului normativ de către ministrul de resort în ședința de la Palatul Victoria.

Dacă puterea, Guvernul, ministrul, secretarii de stat, nu ar fi părtași la această afacere a întreprinderilor de stat cu pierderi sau a “devalizării” prin acte oficiale a companiilor de stat care mai fac profit, atunci ar fi trebuit ca ei să dea în judecată companiile și managerii lor pentru management defectuos. Nu am auzit până acum ca Guvernul să dea în judecată managerii companiilor pe care le deține pentru cum au fost conduse și pentru cine este responsabil de pierderi. Pentru că toți sunt responsabili și toți iau parte anual prin aprobarea bugetelor la ceea ce se întâmplă. Probabil că nu am fi aflat niciodată ce se întâmplă la Hidroelectrica și cine și cât ia din energia ieftină, dacă americanii care administrează Fondul Proprietatea, ca acționar acolo, nu ar fi publicat contractele în doar câteva luni. Guvernul prin Ministerul Economiei ca acționar nu a publicat niciodată contractele cu “băieții deștepți” și nu ar fi făcut-o niciodată. Și Guvernul deține 80% din Hidroelectrica. Și la Romgaz Fondul Proprietatea a publicat o parte din contracte. Guvernul Boc mai are mai puțin de un an de administrat țara din cei patru. În trei ani de până acum nu a pus pe masă banii care intră și care ies din companiile de stat. Nu le-a privatizat și nici nu le-a listat la bursă dacă ar fi considerat că sunt strategice și nu trebuie vândute cu totul. În schimb, “reforma statului” merge înainte și mai mult ca sigur viitorul guvern va trebui să ia și să plătească de la buget datoriile și pierderile acestor companii de stat. Iar în joc sunt peste două miliarde de euro, dacă nu chiar mai mult. În timpul ăsta datoria publică trece de 40% din PIB, anul acesta mai adăugăm ceva, la anul încă ceva și dintr-o dată se va face 60% din PIB. 81 de angajați de la Energy Holding și Alpiq sigur vor avea job timp de șapte ani, în schimb sute de mii de alți angajați va trebui să strângă cureaua și să-și caute de lucru atunci când Guvernului îi va exploda în față afacerile “băieților deștepți” cu toate companiile de stat. Prima pe listă este Poșta care își va pierde monopolul peste un an, nu va face față concurenței din piață, iar o parte din cei peste 30.000 de angajați își vor căuta de lucru.

Pe Guvern cine îl trimite în judecată pentru această administrare a companiilor? Guvernul premierului Boc tot invocă ce a lăsat în urmă Tăriceanu. Dar până acum nu l-a dat în judecată.