Unul dintre cele mai cunoscute romane*) ale scriitorului englez, reprezentativ pentru literatura secolului trecut, de multe ori tradus, în continuare citit de noi și noi generații. O carte cum nu se prea mai scriu astăzi, în care intervine enorm autorul, devenind personaj, dar fără să irite, și în care personajul cheie în jurul căruia se învârte totul, apare doar la răstimpuri și totuși reușește să impresioneze. Și în plus caractere foarte bine conturate, memorabile.
Cartea a apărut în original în 1944 și acțiunea se petrece între cele două războaie. Foarte pe scurt, este povestea unui fost aviator întors acasă, la Chicago, răvășit de primul război mondial, care refuză să-și caută de lucru și să ducă o viață convențională și e acceptat o vreme de cei din jur, dar care continuă să se poarte altfel decât ceilalți, citește enorm, călătorește, refuză să se căsătorească, ajunge în Franța și în India, unde încearcă să devină un înțelept, revine după foarte mulți ani aproape neschimbat. Firește, e greu înțeles ori mai degrabă nu e înțeles deloc: „Ceea ce spui tu înseamnă că traiul nostru ar fi sordid, oribil toată viața – îi spune Isabel, care refuză să se căsătoerască cu el în condițiile lui. Înseamnă că aș fi nefericită până în cea din urmă zi. Și pentru ce? Ca tu să-ți poți petrece ani întregi încerc ând să găsești răspunsuri la niște întrebări pentru care tu însuți spui că nu există răspunsuri. E atît de greșit! Un bărbat trebuie să muncească. Pentru asta există. Astfel contribuie la bunăstarea comunității.” Nici insistențele să se poarte ca un adevărat american nu-l conving: „Ești America. Locul tău e în America. Noi suntem cel mai mare, cele mai puternic popor din lume. Înaintăm cu salturi uriașe. Avem totul. Este de datoria naostră să luăm parte la progresul țării noastre. Ești sigur că nu faci asta doar pentru că n-ai curajul să te înhami la munca efectivă care îl așteaptă acum pe fiecare american? Știu că într-un fel tu muncești, dar nu este cumva doar o evadare din fața responsabilităților atle? Este altceva decât un fel de lene sofisticată? Ce s-ar întâmpla cu America dacă toată lumea s-ar eschiva așa cum te eschivezi tu?” Și firește că, după asemenea discuții, legăturile între îndrăgostiți se rup definitiv. Sau aproape. Fiecare își vede de drumul lui.
Iar în deceniile care s-au scurs, cei din jur, care îl amintesc încontinuu, se gândesc la el, îl așteaptă, își trăiesc viața, se îmbogățesc ori sărăcesc, când se abate asupra lor crahul din 1929, se căsătoresc, fac copii, îmbătrânesc, mor.
După acest roman s-au făcut două filme, primul în 1946, cu Tyron Power, Gene Tierney, Herbert Marshall și Anne Baxter (care a primit Oscarul pentru cea mai bună actriță în rol secundar). Al doilea în 1984, cu Bill Murray în rolul principal.
*) W. Somerset Maugham – Pe muchie de cuțit. Editura Litera. Traducere din limba engleză de Ioana Văcărescu