Valentin Nicolau
Mai jos de Figueras
Editura Nemira
Volumul conține trei piese – “Room service”, un monolog într-un act; “Vecinii noștri de pat (Mai jos de Figueras)”, piesă în două acte; “Puțină rugină”, schiță dramatică pentru scenă sau ecran. Într-o notă explicativă, autorul face o precizare amară: în 2005, odată cu instalarea unui nou ministru al Culturii, spectacolul “Legenda Ultimului Împărat”, de la Teatrul Național, ar fi fost suspendat o jumătate de an, motivul fiind numele autorului. Acum, piesa “Vecinii noștri de pat” ar fi trebuit sa fie deja spectacol pe o scenă bucureșteană, dar nu s-a întâmplat, cauza fiind frica de text. Cititorului i se poate trezi măcar interesul dacă vom preciza că acțiunea piesei se petrece pe o plantație de căpșuni din Spania, undeva în apropierea locului în care s-a născut împăratul Traian, și că există un personaj care e vătaf și se numește Traian! Autorul exemplifică/încearcă să convingă cu una dintre replicile unui personaj-politician: “Mint cum respir. Și sunt popular. Beau prin toate crâșmele și mitocanii mor de plăcere că stau cu ei la masă. Ocazie cu care îi mai și întărât pe unul împotriva altuia. Le-o trag muierilor lor, ca să vadă lumea că am cojones. Le ai sau nu le ai, poporul trebuie să creadă că ești dotat și atunci cade pe spate de admirație. (…) Mă dau eu cu carte ca să-i jignesc pe țopârlani? Nu fac greșeala asta! Misc eu ceva concret, mă poate acuza careva de așa neghiobie? Ce-s prost, ca să aiba ei să-mi găsească cusururi? Le găsesc eu lor și le frec ridichea de lumea crede că-s ăl mai priceput. Știi cum zice atunci fraierul: <<Mare meșter, cârmaciul!>> Hai, că sunt pregătit! Doar dracu’ ce mă depășește…”