De câțiva ani, pașii m-au dus în străinătate uneori pe urmele esteticianului și diplomatului Matila C. Ghyka (1881-1965), căruia i-am consacrat câteva articole în “România literară”. Unul dintre primele contacte palpabile cu familia sa a constat în vizitele numeroase pe care le-am făcut la Paris rudei sale Alexandru Ghika, președinte al Casei Românești, în fostul apartament al fiicei esteticianului, Maureen.
Se afla într-un cartier elegant al capitalei franceze, pe Rue du
Ranelagh. La un moment dat aveam să aflu dintr-un document de
arhivă francez, legat de studiile pariziene ale arhitectului și
scriitorului G.M. Cantacuzino, că părinții acestuia, diplomatul
Nicolae B. Cantacuzino și soția sa Marcela născută Bibescu,
locuiseră în vremea misiunii la Paris, după Primul Război Mondial,
în calitate de consilier de legație, pe aceeași stradă. Ranelagh
era numele unui lord englez din veacul XVIII, care apare la loc de
cinste și în onomastica apropiatelor capitale Londra și
Dublin.
Chiar dacă este contestat de unii – e și firesc când vine vorba de
redescoperirea legilor frumuseții, pentru a pune problema pe scurt
-, Matila C.Ghyka rămâne un scriitor de talent, cu acut spirit de
observație și cu privire pătrunzătoare, ce pun în umbră posibile
acuzații de frivolitate. Cele două volume de memorii, traduse în
românește în ultimii ani, aduc la lumină o curiozitate și o
mobilitate fabuloase. Dacă în voiaje precedente – în Franța, Suedia
și Irlanda – l-am regăsit pe Matila C. Ghyka în ipostaze variate,
de la prezența unor cărți ale sale în librării și până la
vestigiile arhitectonice ale iluștrilor strămoși ai soției sale, de
această dată a fost vorba de destinația finală a călătoriei sale
pământești: cimitirul Gunnersbury din Londra.
Pe Internet văzusem cu ceva vreme în urmă imaginea pietrei sale de
mormânt, delabrată și aproape stând să se prăbușească. Criticul de
artă Radu Varia a avut de curând amabilitatea să-mi semnaleze
faptul că a restaurat-o, ceea ce am constatat și la fața locului.
Unul dintre primele drumuri în această vară, la Londra, a fost
așadar la cimitirul Gunnersbury, aflat la marginea orașului, dar
relativ ușor accesibil. Nu e unul dintre cimitirele cele mai
cunoscute din capitala britanică, dar încântă prin vegetație, prin
intrarea sa plină de flori, prin întreaga sa arhitectură peisageră.
Foarte cosmopolit, cimitirul cuprinde aproape de-a valma morminte
anglicane, catolice, evreiești, ortodoxe, armenești, precum și un
memorial al celor căzuți la Katyn. Pe morminte se văd nume mari din
aristocrația europeană: nu departe de mormântul lui Matila C. Ghyka
l-am zărit pe cel al unui conte Zamoyski, pe cel al unui principe
Lieven și pe cel al unei principese Sapieha născută contesă Szembek
(de reamintit faptul că unul dintre ambasadorii polonezi cunoscuți
la București în perioada interbelică a fost contele Szembek). De
altfel și esteticianul român se bucură pe inscripția tombală de
titlul princiar, fără însă a se preciza vreo altă calitate. E
înmormântat alături de soție, Eileen născută O’Conor, a cărei veche
și spectaculoasă genealogie anglo-irlandeză merită o incursiune
aparte. Pe piatra de mormânt pot fi citite următoarele cuvinte: “Ă
In loving memory of Princess Eileen Ghyka February 10th 1963 R.I.P.
șâ Requiescat in Paceț / also Prince Matila Ghyka July 14th 1965
R.I.P.” Aflat oarecum în marginea cimitirului, mormântul poate fi
însă prins ușor în câmpul vizual; constituie o remarcabilă prezență
românească, chiar dacă acest fapt nu e prea evident, în lipsa unei
precizări exprese.
Din Amintirile lui Matila C. Ghyka am mai aflat despre locul
căsătoriei sale, în 1919, într-una dintre cele mai somptuoase
biserici londoneze. Situată între Victoria & Albert Museum și
faimosul magazin Harrods, Brompton Oratory este al doilea lăcaș
catolic ca mărime din capitala londoneză. Închinat Sfântului Philip
Neri, seamănă cu o biserică de la Roma, ceea ce poate că nu e
întâmplător în biografia diplomatului român. La intrare există o
placă comemorativă cu numele decanilor; semnificativ în contextul
epocii, între 1917-1920, decan a fost purtătorul unui nume
francez.
Căsătorit la Londra și înmormântat în același oraș, destinul lui
Matila C. Ghyka pare legat de orașul de pe Tamisa mai mult decât de
oricare altul, deși au fost multe în biografia sa. În vremea celor
două războaie mondiale și o parte din anii interbelici s-a aflat în
post diplomatic la Londra. Poate că memoria sa ar merita să fie
cultivată mai mult pe acele meleaguri.
MIHAI SORIN RADULESCU – n. 1966, București. Profesor universitar doctor la Facultatea de Istorie a Universității București. Specialist în istorie socială românească și genealogii. Volume publicate: “Elita liberală românească, 1860-1900”, Ed. All, 1998, “Genealogii”, Ed. Albatros, 1999, “Genealogia românească”, Editura Istros, 2000, “Memorie si stramosi” (2002) si “Cu gandul la lumea de altadata” (2005).