Geamii
Colecția igloopatrimoniu, Editura igloomedia
București 2012
“O lume aparte, exotică și și în același timp familiară, ni se oferă și dezvăluie prin prin geamiile dobrogene, o dovadă în plus a complexității și densității culturale a acestui colț de țară”, spune Bruno Andreșoiu în Cuvântul înainte al acestui evocator volum. “Am ales să ilustrăm în primul rând geamiile înregistrate în categoria monumentelor istorice sau pe cele cărora li se poate încă aplica, fără excese interpretative, noțiunea de patrimoniu.”
Colecția igloopatrimoniu a strâns până acum câteva albume de referință. Îndărătul fiecăruia a stat o idee neobișnuită, seducătoare, surprinzătoare, care a făcut posibilă aducerea în prim-plan a “unor insule de altceva”. De această dată, ne aflăm în fața unei antologii care are ca subiect geamiile din România, adică locașurile de cult islamic ale comunității turco-musulmane, împământenite și încă active în zona Dobrogei. Obiectivul este centrat pe o realitate etno-culturală puternică, reverberantă, dar cu poziționare într-un areal restrâns și, de aceea, cu vizibilitate redusă. Tratarea monografică a moscheelor din România (care nu a constituit, până acum, obiectul niciunei cărți apărute la noi) a fost realizată cu profesionalismul, minuția și atenția cuvenite unei întreprinderi durabile, iar nu cu vioiciunea frivolă pe care o antrenează, îndeobște, contemplarea exoticului. Dispunem, prin urmare, de un studiu introductiv temeinic, care trasează istoricul comunității musulmane din Dobrogea, dar și de o privire generală, țesută din considerații legate de arhitectonică, asupra celor 67 de geamii și moschei din România (amândouă contribuțiile îi aparțin lui Cristian Brăcăcescu). Urmează o hartă a amplasamentului locașurilor dobrogene (asupra cărora este focalizat volumul, deși astfel de monumente există și în alte zone ale țării) și, apoi, câte un capitol (texte și imagini) dedicat unora dintre cele mai izbutite artistic și mai semnificative cultural geamii de la noi. Pentru că nu doar ele au înfrumusețat peisajul și spiritualitatea românească, autorii au considerat util să închidă volumul printr-un glosar de termeni de origine turcă, tătară și arabă care au sporit vocabularul limbii române.