În urmă cu opt ani, de un 8 martie sărbătoresc, doi artiști cunoscuți și profesori cu har ai Universității de Artă și Design (UAD) din Cluj Napoca, Radu Moraru (actualmente Rectorul prestigioasei instituții de învățământ) și soția sa, Liliana Moraru, și-au pus următoarea întrebare: oare, ce mai face Penelopa? Și tot ei au încercat să răspundă, cercetând cu atenție atelierele de creație clujene ale artistelor decoratoare. Se lucra mult, se concepeau creații extraordinar de interesante, din păcate destul de puțin cunoscute nu numai marelui public, ci chiar și specialiștilor. Cei doi profesori / artiști și-au propus, în consecință, să scoată din ateliere tot ce era mai frumos din comorile neștiute și neprețuite existente acolo, să pună în valoare forța creativă feminină ascunsă sub o aparentă fragilitate. Așa a debutat în 2008 un proiect artistic care avea să se bucure de un succes fulminant: expoziția de tapiserie, sculptură și artele focului cu titlul generic Ce mai face Penelopa? Evenimentul a avut la început un ritm trienal, apoi, datorită succesului, a devenit bienal. Și iată-l ajuns acum la cea de a patra ediție, organizat de UAD în parteneriat cu Muzeul de Artă din Cluj și vernisat săptămâna trecută în sălile acestuia.
Penelopa numărul patru vine cu o noutate: dacă, de-a lungul anilor, pe simezele Muzeului de Artă au fost prezente cele mai cunoscute artiste ale Clujului, în 2016 cei doi inițiatori ai proiectului au adresat invitația de participare doar tinerelor artiste. Ediția a fost gândită ca o expoziție a studentelor și absolventelor de la specialitățile design textil, sculptură și ceramică-sticlă-metal din cadrul UAD, lucrările prezentate fiind proiecte de licență sau creații după absolvire. Așadar, scopul său, așa cum subliniau organizatorii la vernisaj, este acela de „a oferi oportunități de vizibilitate studenților performanți și tinerilor artiști, în vederea promovării activității de creație artistică pe plan local, național și internațional.”
Speranțe deloc deșarte. Cele 30 de artiste dovedesc o fantezie debordantă. Discursul lor plastic impresionează atât prin originalitatea concepției, cât și prin delicatețea și finețea transpunerii în materialele specifice acestor specializări. Păstrând tehnicile tradiționale, noile Penelope au inovat în materie de formă. În locul clasicelor tapiserii policrome, vizitatorii pot admira inefabile desene/țesături pe mătase, neliniștitoare forme angelice, portrete-tapiserii în alb și negru. În acest din urmă caz, artistele pictează practic cu fir textil, obțin efecte cromatice neașteptate din contrastul puternic al celor două culori, exploatând calitățile materialului tradițional, căldura și expresivitatea lânii. În fața portretelor, la nivelul solului, se odihnesc mai multe cupole textile, un fel de mici tumuli decorativi din țesături de culori diferite, cu bogăția nuanțelor cozilor de păun. Deși aparent quasi-identice și realizate cu tehnici asemănătoare, nici portretele și nici cupolele nu sunt lucrate de aceeași mână. Mai multe Penelope s-au așezat la război și, sub bagheta maestrului dirijor, au realizat variațiuni pe aceeași temă. În umbra artiștilor tineri se află, discret, un spiritus rector care îi îndrumă, o generație este precedată de alta, în spatele șirului de cupole și de portrete se poate intui traseul estetic al generațiilor succesive de artiști.
Mă grăbesc să adaug că ar fi o nedreptate dacă am vorbi aici doar despre Penelopa, fără a-l aminti și pe Hefaistos. În expoziție sunt expuse nu numai textile, ci și lucrări în metal și sticlă. Artele focului se dovedesc complementare artei izvorâte din atingerea delicată a mâinilor țesătoarei. Unele lângă celelalte, se potențează reciproc prin contrastul evident – și căutat – între materialele specifice acestor genuri artistice.
Afișul ediției inițiale, păstrat până astăzi, privitul prin gaura cheii, este excepțional prin sugestia pe care o oferă privitorului: pe de o parte – curiozitatea tipic feminină în căutarea ne-spusului și ne-exprimatului, pe de alta – curiozitatea publicului față de soluțiile noi și neașteptate ale artei decorative. Penelopa (Școala de textile de la Cluj) continuă să lucreze, spre bucuria lui Ulyse și a iubitorilor de frumos.