Biserica Domneasca din Targoviste este un monument din secolul al XVI-lea, mai exact de la 1580, unul dintre foarte putinele de acest gen la care inaltimea turlei este aproape egala cu diametrul ei. Aceasta caracteristica vorbeste despre o armonie specifica veacului al XVI-lea, pe care in secolele urmatoare n-o vom mai gasi.
Turlele devin ulterior mai lungi, ca de pilda la biserica Hurezi (construita in 1694), chiar exagerat de lungi, ca la biserica Toti Sfintii din Ramnicu Valcea, fapt care exprima decadenta ce se manifesta in arta noastra monumentala din secolul al XVIII-lea. Cu toata aceasta “inovatie”, biserica din Targoviste este un monument caracteristic pentru arta bizantina de la noi, planul ei, cu exceptia turlei, fiind identic cu acela al bisericii Agia Teotocos din Constantinopol, lacas foarte vechi, zidit in secolul al IX-lea.
Monumentul romanesc are forma dreptunghiulara, dispozitia naosului fiind similara cu a celui de la biserica Agia Teotocos. Turla Pantocratorului este poligonala si, caz unic, are noua laturi asezate nesimetric fata de axul bisericii. Legendele spun ca aici, in zilele de Pasti, coborau ingerii in trei grupuri de cate trei, “plutitori in vesminte si aripi, cu mainile stranse ca intr-o mica hora”.
Stalpii care sprijina cupola nu sunt din piatra, ca la bisericile din Orient, ci din caramida, pe ei coborand de pe bolti si arcuri picturile, care se prelungesc pana jos, parca alunecand. In partea din fata naosului se afla o tribuna care comunica printr-o usita cu palatul domnesc. Pe aici se strecura familia domneasca la slujbe, pentru a nu tulbura, intrand pe usa cea mare, linistea si ruga credinciosilor, pentru a nu transforma un moment pios intr-un spectacol. In fata lui Dumnezeu, domnitorul si familia sa nu erau altceva decat niste supusi, egali cu ceilalti, daca nu in viata, cu siguranta in moarte.
Constantin Brancoveanu, mai mult decat alti domnitori care au intrat pe usita de langa naos, a simtit aripa necrutatoare a mortii, cu atat mai mult cu cat el a murit pentru fiecare dintre copiii sai ucisi din porunca sultanului si inca o data pentru sine si credinta. Pe vremea lui s-au facut ferestrele mici laterale, cele asezate in semicerc in jurul altarului, si tot atunci s-a executat si pictura interioara. Poate ca nu intamplator, cele trei cete de ingeri au incetat sa mai coboare – legendele locului nu mai retin aceste aparitii misterioase – dupa moartea domnitorului. Fusesera, asadar, vestitorii unei tragedii aici, unde se afla chiar osemintele stramosilor domnitorului ucis de turci.
Biserica Domneasca din Targoviste, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, este, dintre toate bisericile vechi din tara, cea al carei interior te impresioneaza cel mai mult. Picturile sterse au farmecul lor, iar cele mai noi sunt executate cu mare grija, in tonuri inchise, necontrastante. Proportiile sunt impunatoare, iar sculpturile vorbesc despre maretia lacasului de odinioara.
Doar partea superioara a pridvorului lasa de dorit, din pricina unei zidarii pripite, de proasta calitate. Este aproape sigur ca aici a fost un incendiu, stins la timp, ca sa nu cuprinda intregul edificiu, iar cei care au facut reparatia n-au mai catadicsit sa reconstituie ceea ce fusese inainte. Restaurarile ulterioare au neglijat, de asemenea, frumosul pridvor din sipci, refacandu-l in intregime din caramida.